Mărturie tulburătoare a unui preot din Iași care și-a lăsat familia și viața de acasă pentru a trăi aproape 11 ani în Kenya, printre triburi sărace. A împărțit aceeași hrană cu localnicii, a construit școli și grădinițe și a fost numit „bun samaritean” după ce a ajutat o femeie să nască.
Un preot romano-catolic din localitatea Răchiteni, judeţul Iaşi, și-a dedicat tinerețea oamenilor săraci din Kenya. Timp de 10 ani și 10 luni, părintele Isidor Mîrț a trăit printre triburile africane, construind școli și grădinițe, predicând credința și împărțind viața grea cu localnicii. Astăzi, la 52 de ani, el predă la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iasi, dar recunoaște că, dacă ar putea, ar pleca din nou în Africa în orice moment, scrie bzi.ro.
„De mic am simțit chemarea aceasta. Crescând într-o familie numeroasă și credincioasă, am văzut mereu ce înseamnă să pui pe primul loc rugăciunea și ajutorul față de ceilalți. Îmi amintesc că, atunci când alți copii se jucau, eu simțeam nevoia să merg la biserică, să stau de vorbă cu preotul din sat, să înțeleg tainele credinței. Parcă dintotdeauna am știut că asta este calea mea și că, mai devreme sau mai târziu, voi fi trimis undeva unde să slujesc și să fiu de folos. Pentru mine, preoția nu a fost o alegere, ci un drum firesc pe care Dumnezeu mi l-a așezat în suflet încă din copilărie”, povestește Isidor Mîrț.
La vârsta de 27 de ani, și-a urmat visul misionar și a plecat în Kenya, într-o zonă aridă și săracă, unde avea să rămână timp de 10 ani și 10 luni. Ceea ce a descoperit acolo i-a schimbat viața pentru totdeauna.
„Când am ajuns acolo, am rămas pur și simplu mirat. Totul era atât de diferit de ce știam eu: oamenii trăiau în colibe mici, îmbrăcați în haine simple și colorate, cu zâmbete largi în ciuda lipsurilor. Erau mulți copii desculți care se jucau prin praf, dar bucuria din ochii lor era mai puternică decât orice sărăcie. Lipsurile erau evidente: apă puțină, hrană puțină, drumuri aproape inexistente. Și totuși, în acea clipă am simțit ceva puternic în suflet: că acolo era locul unde trebuia să fiu, că misiunea mea abia începea și că Dumnezeu mă chemase tocmai pentru acei oameni”, mărturisește Isidor Mîrț.
Viața în deșertul african era o permanentă luptă pentru supraviețuire. Apa, atât de firească în Europa, devenea acolo un dar rar.
„Oamenii luau apă de la un izvor din apropiere, iar când acela seca, strângeau apa de ploaie din bălțile formate în râuri. Era greu, dar se mulțumeau cu ce aveau. Și eu beam aceeași apă ca ei, nu puteam să fac altfel”, spune Isidor Mîrț.
Masa zilnică era simplă și sărăcăcioasă: ceai cu lapte de cămilă, capră sau oaie și grăunțe fierte sau măcinate, din care se făcea un fel de fasolă bătută.
„Asta mâncam și eu, exact ca ei. Era modul meu de a fi parte din comunitate, de a trăi alături de ei nu doar prin cuvinte, ci și prin fapte”, explică Isidor Mîrț.
Printre numeroasele experiențe trăite în Kenya, una l-a marcat în mod deosebit: atunci când a ajutat o femeie să aducă pe lume un copil. Drumul până la spital era lung și accidentat, iar moașa locală, care ar fi trebuit să o asiste, s-a simțit rău.
