Botoșăneanul Rareș Prisacariu a fost desemnat „Vocea copiilor din România”, la Gala Top Child Performace. Participă în spectacolele de teatru „Aceeași nostalgie” și „Nepotul meu se crede poet”, în regia Magdei Catone. A jucat în spectacolul „Agenția Secretă a Copilăriei”, producție a Academiei Studiourile Buftea. A prezentat Gala Premiilor „Valori Contemporane”, București si este speaker în cadrul conferințelor „Citește și Dăruiește”. Tânărul a oferit un interviu pentru QMagazine.
Știu că ești un tânăr credincios, un copil care merge la biserică. Am înțeles că ai primit chiar dreptul să intri în altar, adică ești foarte aproape de tot ce se întâmplă acolo – motiv și prilej să te rog să ne vorbești puțin despre credință, credința ta de copil. Știu că ai și amânat plecarea de la Botoșani, de unde ești tu, spre București, la Concursul „Românii au talent”, de la PRO TV, pe care l-ai și câștigat, pentru că în orașul tău natal se întâmpla ceva deosebit. I-ai spus mamei tale: „Nu putem pleca, trebuie să fim la biserică”. Îți amintești despre ce era vorba?
Da, anul acesta se împlinesc 100 de ani de când Biserica Ortodoxă Română a fost ridicată la rang de Patriarhie și aș vrea să-ți mai spun un lucru foarte interesant: Anul acesta au fost canonizați 16 sfinți, dintre care unul este Sfântul Cuvios Părinte Ilie Cleopa.
Îmi aduc aminte. Trebuia să merg în semifinalele acelui concurs important de talente. Dar atunci era și marea sărbătoare a Sfântului Gheorghe, care este și ocrotitorul Botoșaniului. Atunci a fost sfințită biserica, după o perioadă îndelungată și m-am gândit cum să nu merg eu la sfințire? Am rugat-o pe mama să plecăm cu o zi mai târziu, ca să pot asista la slujbă. În acel moment, am avut senzația că acolo îmi era locul, iar experiența mi-a fost de mare ajutor.
Vezi ce frumos lucrează harul? Spunea părintele Nicolae Steinhardt – atât de frumos – că „Dăruind vei dobândi”. Tu ți-ai dăruit din timpul tău bisericii și lui Dumnezeu, dar prin faptul că ai amânat plecarea, ai primit, de fapt, ceva mult mai mult: Premiul cel mare al competiției. Am înțeles că ai primit și o binecuvântare chiar de la Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, nu-i așa?
Da. A fost o întâlnire foarte frumoasă pe care nu o să o uit vreodată. Și atunci am simțit că mă umplu de Duhul Sfânt, de Dumnezeu, de Iisus Hristos, de Maica Domnului.
Întâlnirea cu Înaltpreasfințitul a fost un moment deosebit, care mi-a adus o emoție puternică și m-a ajutat enorm. Și știi ce spunea părintele Cleopa? Cuvinte simple, dar cu un impact profund: „Răbdare, răbdare, răbdare”.
Din ce mi-au povestit părinții tăi, nu te părăsește acest sentiment de credință. Așa e, Rareș?
Eu cred că fără ajutorul lui Dumnezeu nu poți face nimic în viață. Și știi ce spunea Sfântul Vasile cel Mare? Dumnezeu rânduiește faptele noastre mai bine decât am putea să o facem noi înșine. Chiar dacă noi am vrea ceva, tot voia lui Dumnezeu va fi.
Unde ai învățat și unde ai văzut prima dată, din ce ți-aduci aminte, o manifestare de credință?
Părinții mei sunt niște oameni foarte credincioși și m-au învățat încă de mic să-l iubesc pe Dumnezeu, cu toată ființa mea. Mergeam la biserică, asistam la slujbe. Bunicii mei sunt și ei credincioși, merg destul de des la biserică. Am o familie cum nu se putea mai frumoasă. Îi mulțumesc lui Dumnezeu și vreau să-i țină mereu sănătoși. Dacă s-ar putea, poate să fie și nemuritori.
E un subiect atât de sensibil, acesta al nemuririi, Rareș. Cum vezi tu nemurirea?
Prin învierea Sa, Iisus Hristos, ne-a dăruit viața veșnică. Știi că, înainte ca El să învie, sufletul nu ajungea nici în rai, nici în iad. Prin jertfa Sa, Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ ca să sufere pentru oameni și să ne mântuiască. Iar odată cu învierea Sa, sufletul a primit darul vieții veșnice. Eu cred că fără ajutorul lui Dumnezeu nu poți face nimic în viață.
Spune-mi, te rog, cu cine vorbești tu despre credință?
În vremurile noastre nu se mai pune atât de mult accent pe credință, dar eu am noroc că sunt în preajma unor oameni care au foarte multă credință în Dumnezeu, cum ar fi și doamna Magda Catone. Pe lângă faptul că este o actriță deosebită și de referință, este un om foarte credincios. Eu cred că prezența credinței se vede în toți oamenii. Indiferent de câtă credință are fiecare – mai multă sau mai puțină – toți, într-un fel sau altul, îl slujim pe Dumnezeu, chiar dacă aparținem unor religii diferite. Dumnezeu este prezent peste tot, în toate țările și în toate locurile, prin Duhul Sfânt al Lui.
Ai atins un subiect atât de drag mie, al credinței actorului. Ai pomenit-o pe doamna Magda Catone. Am auzit că ați avut de curând un spectacol și ați lucrat la un spectacol. Am înțeles că scrii, că ești ambasador pentru o revistă care se cheamă…
Revista se numește „Dimineața cuvintelor” și am scris, în fiecare număr, câte o poveste. Este o onoare să fiu ambasadorul acestei reviste de literatură pentru copii și sper să aibă cât mai mulți cititori.
Și m-ai rugat ca nu cumva să treacă această întâlnire a noastră și să nu‑ți dau voie să reciți. Vrei să ne reciți ceva?
Aș dori să vă recit două poezii. Una compusă de mine, împreună cu mama, care se numește „Mulțumesc”. Și cealaltă este compusă de Marin Sorescu și se numește „Rugăciune”.
Dumnezeu este prezent peste tot, în toate țările și în toate locurile, prin Duhul Sfânt al Lui.
Să știi că este un moment atât de potrivit să-ți fac un dar. Pentru că am avut bucuria de curând să merg în Sfântul Munte Athos, în Grecia, un munte închinat Maicii Domnului. Și acolo am întâlnit un părinte minunat, ardelean, plecat de la noi din țara moților, părintele Chiril îl cheamă, care mi-a făcut atunci câteva daruri spunând: nu se știe când o să te întâlnești cu cineva și trebuie să faci un dar! Cred că a venit acel moment, Rareș. Am să-ți dăruiesc o metanie, pe care să o pui pe mână.
Îți mulțumesc foarte mult! Este un dar minunat. Și vreau să-ți zic ceva. Referitor la ce spuneai tu anterior, eu cred că nu doar copiii trebuie să gândească liber. Eu cred că toată lumea trebuie să-și ridice ochii către cer și să vadă dincolo de el. Să fie liberi.
Ce ne oprește, Rareș, să fim liberi?
Nu cred că există o limită a credinței, a gândirii. De fapt nu cred că există o unitate de măsură a cunoașterii. Dacă urmăm calea pe care Dumnezeu ne-o deschide în viață, ne este foarte ușor să luăm cele mai înțelepte decizii.
La sfârșitul anului 2024 a lansat melodia „Codrii sunt și frații mei”,muzica și versurile Mihai Alexandru, și lucrează la un proiect muzical nou. Participă în multiple proiecte de dublaj voce, ateliere de lectură, colaborează în diverse proiecte culturale, evenimente, spectacole și emisiuni TV, în calitate de invitat sau prezentator. În perioada 13-24 mai 2025, alături de regizorul Andrei Tache Codreanu, participă la Festivalul Internațional de Film de la Cannes, unde scurtmetrajul „Fursecuri și lapte», în care are rol principal, a fost selectat la categoria La Cinef, din peste 2700 de filme internaționale.
Vezi, Rareș, cu cât creștem, cu atât, din păcate, pierdem lumina aceasta a copilăriei. Cu cât creștem, avem mereu scuze, avem mereu piedici. Dar seara, când ne întoarcem în mijlocul familiei, în sânul familiei, în lumina candelei, în cămara sufletului, ce ne împiedică oare să reaprindem flacăra copilăriei? Ți-aș spune un vers, și vreau să-l cugeți tu, este un vers al lui Eminescu, care spune atât de frumos: „unde ești, copilărie…”
„… cu pădurea ta, cu tot”.
Unde crezi tu, Rareș, că rămâne copilăria aceasta pe drum?
Părinții mei țin mereu candela aprinsă… Iar copilăria aceasta… cred că se duce fizic. Dar fiecare om, orice vârstă ar avea, nu ar trebui să abandoneze vreodată copilul din sufletul lui.
Cum vezi această joacă a oamenilor mari numită războaie, războiul? Cum îi vede ochii tăi de copil?
Chiar nu știu ce să spun. Întotdeauna când am auzit că vine un război, m-am panicat. Și m-am gândit la toți cei care sunt acolo, suferă și plâng. Mi-aș dori ca toată lumea să fie în siguranță și să ne bucurăm de frumusețea acestui pământ.
Mai sunt oameni care, chiar dacă au înaintat în vârstă, nu și-au uitat nicio clipă bucuria de a fi copii?
Vreau să-ți spun ceva. Referitor la ce spuneai tu despre cuvintele Mântuitorului, „Lăsați copiii să vină la Mine”. Știi ce cred eu că înseamnă acei copii? Nu sunt doar ființe pline de inocență, ci un semn prin care Dumnezeu ne arată că viața trebuie să meargă mai departe, că speranța și puritatea trebuie să rămână vii pe pământ.
Tu ai timp să te joci cu copii, cu copii de vârsta ta?
Da, mereu îmi fac timp să petrec timpul cu ei, pentru că mi se pare cel mai inocent lucru, să fii alături de copii. Am mulți prieteni și îmi place să știu că putem învăța unii de la ceilalți.
Spune-mi, cum te joci? Cum vă jucați? Cu ce te joci?
În general, cu lucruri fizice. Ne jucăm cu jucării, ne jucăm diverse jocuri de cărți. Îmi place să realizez construcții Lego cu prietenii, să jucăm fotbal și să ne petrecem timpul afară.
Sport? Îți place sportul?
Da, îmi place sportul. Urmăresc fotbal, urmăresc handbal, câteodată baschet, tenis. Mi-aș dori să reiau cursurile de înot pe care le-am început la Botoșani pentru că mi se pare cel mai complex sport pentru dezvoltarea armonioasă a corpului.
