Nu a visat sa emigreze. Iar in momentul in care a luat aceasta decizie, pentru a fi alaturi de barbatul iubit, si-a asumat riscul de a trai intr-o societate care nu se sfieste sa arate strainilor raceala. Acum se considera "o romancuta sub sapca lui Gavroche".
Studiaza la Sorbona, Limbile moderne, si vede un viitor printre carti. In topul autorilor preferati au intrat Cartarescu, Terry Pratchett, Jeffrey Eugenides si Emile Zola.
Denisa Ispas a ajuns la Paris in anul 2007, o decizie care a pus capat la doi ani de naveta intre Romania si Franta.
Tanara de 24 de ani, studenta la Sorbona, "proaspat maritata", lucreaza acum la un McDonald"s, un loc de munca pe care l-a gasit cu ajutorul unei alte romance, iar in timpul liber obisnuieste sa scrie pe blog, unde, de altfel, am descoperit-o in ziua in care i-am propus acest interviu.
"Denisa contra Frantei", asa cum a decis sa-si intituleze blogul, a demontat mitul functionarului roman, care, in opinia sa, este intrecut, de departe, de cel francez.
EVZ: Cum ai ajuns in Franta?
Denisa Ispas:
Cand l-am cunoscut pe cel care m-a facut sa "parasesc" Romania aveam douazeci de ani. In primii doi ai relatiei am facut naveta, cand unul, cand altul, cate doua saptamani sau cate o luna, intre Romania si Franta. M-am mutat definitiv in vara lui 2007, pe 14 iulie, chiar de ziua lor nationala. Obisnuim sa glumim, spunand ca in ziua in care am ajuns au fost focuri de artificii pentru a sarbatori pasul pe care l-am facut.
Iti doreai sa emigrezi?
Inainte sa-l cunosc pe el, nu imi inchipuiam ca as putea sa plec din tara. Nu am venit in Franta in urma unui "studiu de piata", ca sa-i zicem asa, prin care as fi decis care tara straina mi se potriveste. El era francez, eu il iubesc, asa ca alegerea s-a facut repede. Dar tot mi-e dor de Romania si tot m-as intoarce, oricat de des as putea. De altfel, blogul meu se numeste "
Nu iesisem niciodata din tara, inainte de a veni pentru prima data in Franta. Nu lucrasem in afara, nu studiasem, nu vizitasem nimic. Mi-am reluat studiile si am un loc de munca, obtinut dupa multa agitatie, pentru ca Franta nu-i deosebit de binevoitoare cu romanii.
Denisa contra Frantei" pentru ca eu si tara asta ne detestam cordial.
Care au fost primele impresii odata ajunsa in Franta?
Impresiile mele despre Franta au fost mereu proaste. Abia-abia daca incep sa se indrepte. Francezii, in general, si parizienii, in special, sunt reci, distanti, se feresc de apropierea altor persoane. E drept ca la prima vedere pot parea simpatici, pentru ca zambesc mult. Dar atat. Zambetul e de politete si in spatele lui ramane bariera dincolo de care nu treci. Chiar si prieteniile par lipsite de caldura aceea cu care m-am obisnuit in tara. De exemplu, fetele nu se tin de brat, nu se imbratiseaza cand se intalnesc, doar se pupa din varful buzelor, de parca le-ar fi teama sa se atinga.
Dincolo de asta, un lucru care m-a socat de-a dreptul a fost cu functionarii. Am adunat intamplari de necrezut cu si despre ei, care mi-ar ajunge pentru un roman. Iar ce am povestit pe blog ajunge ca sa-l convinga si pe cel mai cartitor roman ca birocratia franceza bate orice s-a vazut in Romania.
Ce poti spune despre perioada din Romania - despre studii, familie, cariera?
Numai cand ma gandesc la perioada din Romania, ma navalesc amintirile si ma cuprinde nostalgia. Au fost vremuri frumoase, chiar daca, pe cand eram studenta, nu a fost chiar asa usor - stim cu totii cum sta treaba cand un tanar fara experienta vrea sa-si gaseasca de lucru. Am absolvit liceul cu o nota destul de mare, de care sa fiu mandra, la Colegiul National Mihai Eminescu din Botosani, profil filologie. Pe urma, am facut doi ani de Stiinte Politice la Iasi, la Universitatea Cuza, studii pe care le-am intrerupt, pe de o parte pentru ca le gaseam in majoritate neinteresante si plictisitoare si pe de alta parte pentru ca m-am mutat in Franta.
Cum a decurs integrarea ta in societatea franceza?
M-am integrat greu, din cauza "ospitalitatii" francezilor si pentru ca eram ingrozitor de timida. In primul an abia imi facusem doua prietene, sau mai bine-zis amice, pe care le vedeam rar. Dupa care am intalnit-o pe Alexandra, o romanca si ea, cu care m-am inteles din prima de parca am fi fost surori gemene. De altfel, datorita ei am gasit de lucru, in McDonald"s-ul unde lucreaza si ea. De cand cu scoala si cu serviciul insa, nu ma pot plange, mi-am facut destule cunostinte, m-am dezghetat si m-am integrat destul de bine.
Deocamdata lucrez la McDonald"s. Dupa ce termin scoala as vrea sa devin traducator literar, dar, din ce am aflat, nu se castiga suficient pentru a duce o viata decenta, asa ca probabil o ma pregatesc pentru a fi bibliotecara sau corector intr-o editura si voi traduce in paralel, pentru un venit suplimentar.
Care este motivul pentru care ai decis sa te inscrii la Sorbona? Ce studiezi?
Sorbona era un vis pe care nu indrazneam sa-l visez cand eram in tara, asa ca am profitat de norocul de a fi aici, ca sa ma inscriu la Litere moderne, un profil pe care nu indraznisem sa-l aleg in Romania din cauza perspectivelor de viitor neincurajatoare.
Care este atitudinea francezilor fata de straini?
Francezii sunt, in majoritate, de-a dreptul xenofobi, nu par sa suporte prea bine strainii. Pe de alta parte, trebuie sa admit ca nici intre ei nu prea se suporta, daca nu se cunosc! Dar imi amintesc remarci de-a dreptul grosolane, la adresa mea sau a altora care au facut greseala sa nu vorbeasca franceza in public. Stiind care este imaginea romanilor in afara, imi dau silinta sa-mi reeduc colegii de la munca sau de la scoala si sa scriu, pe blogul in franceza, despre obiceiurile noastre, cele mai interesante.
Care sunt pasiunile tale?
Ca sa citez descrierea de pe blog, "imi plac o groaza de lucruri, cartile, cafeaua, apa de orice fel (de la ocean, la cada plina), fotografia, palavrageala serioasa sau nu, somnul si soarele."
Care sunt cartile si personajele preferate?
Oh, intrebarea dificila ... citesc atat de mult incat nu pot avea o singura carte preferata. Mi-e greu sa compar cartile mele preferate intre ele, nu poti sa spui ca Zola e mai bun decat Cartarescu sau ca Saint-Exupery e mai presus de Tolkien si amandoi mai jos de Murakami. Sunt obligata sa acord deci un multiplu premiu intai cu coronita.
Reproducerea totală sau parțială a materialelor este permisă numai cu acordul expres al Botosaninews.ro.
© Copyright Botosaninews.ro | Gazduit de SpeedHost.ro | Realizat de DowMedia
