Elevă din Botoşani premiantă la un concurs naţional organizat de MAI

O elevă din Botoşani a reuşit să impresioneze la un concurs naţional organizat de Centrulş Cultural al Ministerul Afacerilor Interne.

Competiţia, ce s-a desfăşurat în perioada aprilie-mai 2015, a fost cea de-a XXII-a ediție a Concursului național de poezie ”Copiii României creează”, derulat sub egida campaniei educaționale ”Carte-fereastră către cunoaștere”.

Concursul a fost structurat pe două etape și s-a adresat copiilor din țară, pe categorii de vârstă, respectiv 8-11 ani și 12-16 ani.
Proba de concurs a constat în compunerea de poezii, având ca temă ”Primăvara-anotimp al renașterii”.
Jurizarea poeziilor a avut loc la Centrul Cultural al M.A.I..

La concurs au participat şi patru elevi botoşăneni; Mihai Doriana Maria, de 14 ani, elevă a Colegiului Naţional „Mihai Eminescu” din municipiul Botoşani a obţinut un meritoriu loc II.

Vezi aici poezia ce a impresionat juriul:

Mihai Doriana Maria, 14 ani, Clasa a IX-a G

Profesor de limba şi literatura română: Timingeriu Mihaela

Mi-am simţit tâmplele pe-o floare de măr

O criză florală mi-a pătruns în vene,

Scufundându-mi-se trupul în briza liniştii necunoscute..

Şi aud respiraţia emotivă a unui arbore

Şi mireasma vântului prevestitor de visare.

Mă ofer petalelor de soare

Ce-mi pătrund în obraji,până-n miez de suflet

Şi caut o primăvară călătoare

Ce pluteşte pe viaţa unei priviri,

Unei priviri a fiinţei umane

Ce-şi simte tâmplele pe-o floare de măr..

Natură-n glas şi glas de fiinţă

Mi-am intersectat privirea cu primăvara.

Într-o inspiraţie de mai a expirat în suflet simţul armoniei.

Cântări fără de glas şi florile de-o lună

Mă leagănă într-un vis purtat de valurile unei emoţii,

Mari valuri de mireasmă,de sunet,de culori.

Şi-n braţele-i deschise mă cuprinde bolta fără pată,

Pătrunsă de călduri eterne şi fiori.

Mă fură-n zbor de fluturi şi-n razele de azi,

Făcând cu o privire să renasc şi să clipesc

Printre suflete de fiinţă şi fiinţe-n răsărit.

Îmi scald gândurile unde visează primăvara

La renaşterea sfioasă a dorinţei unei lumi,

La minunea ce-n secret aude

O natură-n glas de fiinţă.

Pleoapele mi-au devenit flori de crin

Mi-am deschis ochii sub zgomot de lumină

Şi mi-am scuturat privirea de polenul unui crin,

Ieri exista în bustul unei flori

Dar azi clipeşte prin propria-mi trăire.

Îmi inundă pieptul cu sevă de mai,

Îmi primeşte rădăcinile în pământul său,

Îmi dăruieşte verdeaţa proaspătă a frunzelor entuziasmate

Şi-mi strecoară zâmbetul de om în bobocii târzii.

Mă aflu în existenţa unui crin,

Ce mă poartă-n respiraţia dorinţelor de raze,

Raze pentru puritate,

Pentru linişti,pentru pacea unor petale umane.