La facultatile particulare merg cei care nu si-au permis sa plateasca meditatiile pentru a intra la stat. Facultati de stat cu taxa, universitati private cu scutiri de taxe, un invatamint de stat costisitor si un sistem privat cat mai permisiv caracterizeaza invatamintul universitar din Romania, unde nici unul dintre sisteme nu poate fi considerat o alternativa la celalalt.
"Ai terminat facultatea la stat sau ai facut vreo particulara?" este o intrebare al carei raspuns inca mai conteaza si face diferenta intre absolventi sau candidatii la diverse posturi. Chiar daca invatamintul particular s-a mai asezat cit de cit pe niste baze, cel putin mai bine reglementate, daca nu mai solide, nu este scutit de priviri critice si de probleme.
Cele mai mari probleme insa le-a avut invatamintul particular la inceputul anilor „90, cind, in lipsa unei legislatii care sa impuna standarde sau macar limite, apareau si dispareau universitati aproape peste noapte. Sute de tineri se trezeau ca au cheltuit banii degeaba un an sau chiar patru si, ajunsi in pragul licentei, aflau ca studiile lor nu au nici o valoare.
Mai grav era faptul ca banii dati pe studii nu mai puteau fi recuperati. Reglementarile au venit ulterior, dar nu au rezolvat problema in totalitate. In 1993, Legea 88 privind acreditarea institutiilor de invatamint superior si recunoasterea diplomelor spunea ca universitatile se infiinteaza prin lege si functioneaza pe principiul nonprofit.
Aceeasi lege infiinta si Consiliul National de Evaluare Academica si Acreditare, aflat sub control parlamentar, care evalueaza dosarele de acreditare. Acreditarea se face pe facultati sau specializari, in functie de o serie de criterii legate de spatii, dotari, numar de studenti, dimensiunea corpului profesoral si performantele studentilor.
Practic, nu exista o statistica a numarului de studenti care au absolvit o particulara, cu atit mai putin a celor licentiati. Au trecut insa aproape 10 ani pina cind ministerul si consiliul au inceput sa atentioneze candidatii cu privire la posibilitatea de a se pacali cind aleg facultatea pe care vor sa o urmeze.
Doar de putini ani viitorilor studenti li se atrage atentia ca au dreptul sa ceara facultatii la care se inscriu o copie dupa legea de acreditare si ca e posibil ca doar un numar limitat de specializari sa fie acreditate, chiar daca exista o astfel de lege ce se refera la facultatea respectiva.
Banii particularelor
Perceptia despre facultatile particulare este ca au bani, ca profesorii sint bine platiti si ca acolo nu se prea face carte, ci ca sint fabrici de diplome. Daca treci pe linga sediile lor, iti dai seama ca cel putin una dintre aceste supozitii este fundamentata.
"Constructia a fost facuta cu bani imprumutati de la BRD", explica Mihaela Dinu, prorector la Universitatea Romano-Americana, existenta sediului din Bulevardul Poligrafiei. O constructie moderna, ce aduce cu sediile cele mai recente ale bancilor mari din Bucuresti, care se desfasoara pe 34.000 metri patrati, un edificiu impresionant prin dimensiuni, arhitectura, tehnologie de constructie, dotari si functionalitate, dupa cum il considera si rectorul fondator, Ion Smedescu.
Sticla, marmura, metal, materiale moderne de constructie, sali cu cele mai moderne dotari si tehnologie de ultima ora, sali de sedinta cu perspectiva, internet cafe pe holuri, laboratoare, camin-hotel, sala de fitness, capela – toate acestea definesc investitia, a carei valoare nu am reusit sa o aflam. Dar ea nu s-a terminat, ci continua, ne asigura Mihaela Dinu.
Chiar daca mare parte din suma a fost obtinuta prin credit de la BRD, banca ce are o filiala deschisa la parterul caminului, in aceeasi curte, o parte importanta o reprezinta taxele stranse de la studenti.
450 de dolari (euro, de anul acesta) pe an taxa de scolarizare, peste 12.000 de licentiati cu care se mandresc, de la care, pe linga taxa de studii, au mai luat taxa de inscriere, 70 RON anul acesta, taxa de licenta, 500 RON, tot in vara acestui an, 12-17 euro restanta sau reexaminarea, acolo unde a fost cazul, 85 de dolari pe luna cazarea in caminul-hotel cu obligativitatea de a lua si bonuri de masa de 11 RON pe saptamina.
Toti acesti bani au fost reinvestiti, pentru ca legea spune ca institutiile de invatamint sint organizatii nonprofit. Lupta pentru studenti dusa intre cele citeva mari "particulare" – "Spiru Haret", Romano-Americana, "Dimitrie Cantemir", Hyperion – este foarte puternica, iar armele sint, pe de-o parte, nivelul taxelor, iar pe de alta, facilitatile suplimentare.
Totusi, taxele sint mai mici decat la stat sau alte universitati particulare, ne asigura Mihaela Dinu. In ultimul timp, rectorul Ion Smedescu a primit cereri chiar din partea propriilor profesori pentru a mari taxele de scolarizare – sustine ea. Dar, cu toate creditele contractate, cu toate ca alte universitati au taxe mult mai mari, nu a fost de acord, povesteste prorectorul.
Si asta pentru ca in 1991, cand a infiintat universitatea, a vrut sa o deschida tuturor celor care vor sa faca o facultate. Asa ca acum au studenti din toate paturile sociale. Studenti care, contra 450 euro pe an, cumpara dreptul de a invata intr-un sediu modern, curat, luminat, incalzit, dotat, cumpara accesul la biblioteca, cumpara competente, acces la internet si altele, sustine Mihaela Dinu.
Isi cumpara, de fapt, esecul de la stat, spune Mihai Coman, decanul Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din cadrul Universitatii Bucuresti, dar si Coordonatorul Facultatii de Jurnalism din cadrul Universitatii Media.
Criza comuna de profesori
Acreditarea universitatilor particulare s-a facut in doua etape, iar acum sint 32 de universitati si institute teologice acreditate, 23 autorizate provizoriu sa functioneze, sase scoli de studii postuniversitare academice si 33 de institutii de invatamint superior care functioneaza in lichidare si nu mai au dreptul de a organiza examen de admitere.
Ceea ce inseamna un total de 94 de institutii de invatamint superior care scolarizeaza contra unei taxe. Dintre cele autorizate provizoriu sa functioneze, cel mai cunoscut nume este Universitatea Media. Desi este surprinzator pentru cei mai multi, universitatea lui Adrian Sarbu nu este acreditata.
De ce? Prorectorul Horea Murgu spune ca este o chestiune legata de spatii, dotari si bani, nu de performante. Dintre cele trei facultati ale universitatii, cea de Jurnalism este cea mai aproape de acreditare. Principala problema a acesteia este cea legata de corpul profesoral.
Pentru a se acredita, jumatate din acesta trebuie sa fie cadre didactice angajate permanent, iar cealalta jumatate poate fi formata din colaboratori sau cadre didactice asociate.
De ce nu se poate indeplini aceasta conditie la o facultate cu o medie de 40 de studenti pe an, deci putin peste 150 inmatriculati intr-un an universitar care are nevoie de 12-13 cadre didactice? Pentru ca nu au de unde sa ii ia. Traditia invatamintului jurnalistic in Romania lipseste. Prima facultate de gen a aparut dupa 1989.
Inainte existau tentative puternic politizate in cadrul scolii politice "Stefan Gheorghiu". Asa ca abia incepind cu anii „90 se formeaza cadre didactice, in special in cadrul facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii de la Universitatea Bucuresti. Cadre didactice care predau si in alte facultati din tara, inclusiv la Universitatea Media.
Daca s-ar angaja definitiv la Universitatea Media, ar lasa descoperite locurile la Universitatea Bucuresti.
Aceasta situatie de colaborare se intilneste la mai toate facultatile particulare din tara, chiar si cele care abordeaza specializari cu traditie. Este o situatie avantajoasa de ambele parti. Universitatea nu trebuie sa investeasca in formarea cadrelor didactice, iar profesorii, prost platiti la stat, isi maresc veniturile astfel.
Problema pe care aceasta practica o ridica este ca cele mai multe facultati particulare procedeaza asa si aduc de la pensie profesori depasiti de noile realitati si metode didactice. De aceea, in continuare, desi avem mai multe facultati decit ne trebuie, imaginea profesorului universitar este aceea a unui tip batrin, sever si cu metode de predare invechite.
La stat sau la particulara?
Ca invatamintul de stat cu taxa este scump sint de acord si cei din sistemul de stat, si cei de la particulare. Cum s-a ajuns aici? Fondurile insuficiente de la stat au fortat universitatile sa adopte acest sistem de invatamint cu taxa in cadrul universitatilor de stat.
Daca pina acum aveam doua tipuri de scolarizare diferite si clar distincte – gratuit la stat si pe bani la particular -, acum avem scutiri de taxe la particulare si locuri cu taxa la stat. In plus, cele doua tipuri de universitati isi impart aceiasi profesori. Totusi, facultatile particulare nu sint privite ca a fi foarte eficiente din punct de v
 |
 |
