Împușcați sau îngropați de vii pentru vina de a fi români. 85 de ani de la calvarul de la Fântâna Albă. „Comemorarea victimelor e o datorie sfântă”

S-au împlinit  85 de ani de la masacrul de la Fântâna Albă. Pe 1 aprilie 1941, în poiana Varnița, lângă satul Fântâna Albă, s-a scris una dintre cele mai negre pagini ale destinului românesc. La 85 de ani de la acel masacru, ecoul mitralierelor sovietice încă mai răsună printre brazii Bucovinei, amintindu-ne de prețul suprem plătit pentru dorința de libertate.

În primăvara anului 1941, mii de români din satele de pe valea Siretului, striviți de teroarea regimului totalitar bolșevic, au ales să-și părăsească vetrele. Nu erau soldați, ci țărani pașnici, bărbați, femei, copii și bătrâni. Singura lor „vină” era dorința de a trece granița spre România, pentru a scăpa de deportări și colectivizare.

Ajunși în poiana Varnița, la doar câțiva kilometri de libertate, au fost întâmpinați de un zid de foc. Grănicerii sovietici au tras fără milă în mulțime. Cei care nu au murit pe loc au fost vânați prin pădure sau îngropați de vii în gropi comune, săpate în grabă pe locul masacrului.

Tragedia nu s-a oprit în poiana Varniței. Supraviețuitorii și rudele lor au fost etichetați drept „dușmani ai poporului”, fiind ridicați  și trimiși în gerul necruțător al Siberiei. Timp de peste 30 de ani, sovieticii au încercat să șteargă orice urmă a crimei, interzicând pomenirea morților și acoperind adevărul cu vălul uitării oficiale.

Abia după independența Ucrainei, adevărul a început să iasă la lumină, deși numărul exact al victimelor rămâne, până astăzi, o cifră disputată și dureroasă.

Miercuri, la mitingul de doliu dedicat acestei borne istorice, oficialități din Ucraina și România, alături de cler și reprezentanți ai societății civile, s-au reunit pentru a onora memoria celor căzuți.

Ruslan Osypenko (șeful Administrației Militare Regionale Cernăuți) și Irina Loredana Stănculescu (Consulul General al României la Cernăuți) au depus coroane de flori, marcând o solidaritate simbolică în fața suferinței umane. Rugăciunile înălțate de soborul de preoți, în frunte cu protopopii Ioan Gorda și Vasile Covalciuc, alături de pr. Teodor Ciurariu din Dorohoi, au transformat din nou poiana Varnița într-o biserică sub cerul liber.

„Comemorarea victimelor de la Fântâna Albă rămâne nu doar un act de memorie, ci și o datorie sfântă față de adevărul istoric al românilor din nordul Bucovinei. O istorie pe Cruce au avut și încă au românii din aceste ținuturi de pe aceste meleaguri din Frumoasa și Dulcea Bucovină. Așa putem spune fără a greși”, spune părintele Ciurariu.