Prima zi lucrătoare din acest an a adus o liniște apăsătoare pe holurile unei școli din Păltiniș, județul Botoșani. Comunitatea locală este în stare de șoc după vestea dispariției fulgerătoare a lui Costică Maftei, un angajat model al unității de învățământ, a cărui viață a fost dedicată, timp de două decenii, grijii pentru elevi și bunului mers al instituției.
„A murit așa cum a și trăit, singur, retras, fară să vrea să iasă în evidență, decât atunci când putea să ajute pe cineva. La asta a fost neobosit. Dacă cineva avea nevoie de ajutor, el trecea peste oboseală sau alte treburi de-ale sale, lăsa totul și mergea să ajute, la orice era chemat. Apoi, până noaptea târziu statea la școală, făcea curățenie pentru ziua următoare, punea cu grijă fiecare pix, caiet sau căciuliță pe băncuțele copiilor, să le găsească dimineața, când vor veni. A îmbrăcat copii, a legat șireturi la ghetuțe, a încălzit mănuțe reci, i-a urcat la microbuz sau i-a coborât în brațe pe cei de grădiniță, a avut mereu grijă, să le fie bine, a fost chiar și Moș Crăciun pentru ei, când alții nici nu voiau să audă. A trăit o viață printre copii și de aceea ne este atât de greu să înțelegem de ce a ales să plece așa! Tot timpul a răspuns pozitiv, la orice solicitare, fără să spună că nu vrea sau nu poate”, mărturisește directoarea unității de învățământ.
Omul care nu știa să spună „Nu”
Pentru colegi și elevi, Costică era omul care „nu știa să spună nu”. Indiferent de oră sau de dificultatea sarcinii, răspunsul său era mereu același: un „Da” hotărât, urmat de fapte. Adesea, după ce îi ajuta pe ceilalți, rămânea până noaptea târziu în școală pentru a se asigura că fiecare sală este curată, așezând cu o grijă aproape părintească pixurile, caietele și căciulițele uitate pe bănci, pentru ca micuții să le găsească dimineața la locul lor.
„ Apoi, până noaptea târziu statea la școală, făcea curățenie pentru ziua următoare, punea cu grijă fiecare pix, caiet sau căciuliță pe băncuțele copiilor, să le găsească dimineața, când vor veni. A îmbrăcat copii, a legat șireturi la ghetuțe, a încălzit mănuțe reci, i-a urcat la microbuz sau i-a coborât în brațe pe cei de grădiniță, a avut mereu grijă, să le fie bine, a fost chiar și Moș Crăciun pentru ei, când alții nici nu voiau să audă. A trăit o viață printre copii și de aceea ne este atât de greu să înțelegem de ce a ales să plece așa! Tot timpul a răspuns pozitiv, la orice solicitare, fără să spună că nu vrea sau nu poate”, mărturisește cadrul didactic.
Timp de 20 de ani, Costică Maftei a fost o prezență constantă și binefăcătoare pe drumul dintre Ivăncăuți și Păltiniș. Fie pe bicicletă, fie pe jos, îi saluta pe toți cei întâlniți. Dar adevărata sa vocație a fost grija pentru cei mici.
„Un suflet bun ca pâinea caldă, generos si onest, cinstit și loial, acesta a fost Costică”, spune directoarea școlii Școlii Gimnaziale „Episcop Dr. Partenie Ciopron” din Păltiniș.
 |
 |
