Profesorul Mihail Axinte, cadru didactic la USV Iași, a încetat din viață noaptea trecută. Anunțul a fost făcut printr-un mesaj public pe pagina sa de socializare de conf.dr. Florin Lipșa, Decanul Facultății de Agricultură. Decesul acestuia a survenit la nici 24 de ore de un alt deces notoriu de aici: al profesorului de Horticultură Neculai Munteanu.
Potrivit conf.dr. Florin Lipsa, Mihail Axinte a fost „un om a cărui generozitate, răbdare și devotament au marcat profund comunitatea academică”. În mesajul postat pe Facebook, conf.dr. Florin Lipșa subliniază că profesorul a reprezentat pentru numeroși studenți și doctoranzi nu doar un dascăl, ci și un mentor apropiat, un sprijin constant și „un model de profesionalism și bunătate”, scrie ziaruldeiasi.
Redăm mesajul, integral:
„Cu profundă tristețe am aflat de trecerea dintre noi a profesorului Mihail AXINTE, un om a cărui generozitate, răbdare și devotament au marcat profund comunitatea noastră academică. Pentru mulți dintre studenții și doctoranzii pe care i-a îndrumat, el a fost mai mult decât un profesor: a fost un sprijin real, un mentor apropiat și un model de profesionalism și bunătate. Profesorul si omul Mihail AXINTE va rămâne mereu în inimile noastre prin binele pe care l-a făcut și prin generațiile pe care le-a format cu grijă și pasiune. Transmit familiei îndoliate sincere condoleanțe si Dumnezeu să-l odihnească în pace!”
Ulterior, și USV a transmis un In Memoriam:
«IN MEMORIAM – Prof. univ. dr. Mihail AXINTE
În ziua de 6 decembrie 2025, s-a stins din viață Prof. univ. dr. Mihail AXINTE, una dintre personalitățile emblematice ale învățământului agronomic ieșean, un dascăl de vocație, cercetător riguros și mentor autentic al multor generații de studenți, colegi și colaboratori. Plecarea domniei sale lasă în urmă un gol imens în comunitatea academică, dar și o moștenire științifică și profesională greu de egalat la disciplina pe care a slujit-o toată viața, fitotehnia.
Născut pe 3 mai 1937, în satul Brusturi, județul Neamț (fost Baia), profesorul Mihail Axinte a urmat primele clase (I-V) la școala primară din sat, iar clasele V-VII la Școala gimnazială din localitatea Drăgănești. A fost un elev studios, atras de științele naturii, formare care avea să-i influențeze definitiv traseul profesional. Între anii 1952–1955 a urmat cursurile Liceului „Ștefan cel Mare” din Târgu Neamț, pe care l-a absolvit cu Diploma de Bacalaureat, iar în 1956 a început cursurile universitare la Iaşi. Din 1956 a devenit student al Institutului Agronomic Iași, formându-se în una dintre cele mai valoroase școli agronomice ale României. A obținut diploma de inginer agronom în anul 1962, începând imediat o carieră dedicată, fără întrerupere, agriculturii, cercetării și învățământului superior.
La începutul activității sale, între anii 1962–1964, a lucrat ca inginer agronom la C.A.P. Frumușica, județul Botoșani, și ca șef de laborator la disciplina de Agrochimie în cadrul Institutului Agronomic Iași. În 1964 a pășit în mediul academic ca asistent la disciplina Fitotehnie, funcție pe care a ocupat-o până în 1976. Au urmat etape importante în cariera universitară: șef de lucrări (1976–1990), conferențiar (1990–1992), profesor universitar (1992–2009) și, ulterior, profesor universitar consultant. A condus doctoranzi până în anul 2014, formând specialiști valoroși care duc mai departe moștenirea sa intelectuală.
În anul 1976 sub conducerea profesorului Constantin Pîntea, a susţinut doctoratul la Institutul Agronomic din Iași, obținând titlul de doctor în agronomie, iar din 1997 a devenit conducător de doctorat, specialitatea Agrochimie. Teză de doctorat dedicată eficienței îngrășămintelor minerale și a microelementelor asupra producției și biologiei soiei, a cuprins cercetări care au contribuit la modernizarea tehnologiilor de cultură, în special în ceea ce privește fertilizarea, fiziologia plantelor și biochimia solului. De-a lungul carierei, interesele sale științifice au acoperit, tehnologia cerealelor, biologia și tehnologia soiei și cartofului, utilizarea îngrășămintelor organice și minerale, dar și problematica agriculturii biologice — o temă vizionară pentru epoca în care a abordat-o.
Profesorul Mihail Axinte a elaborat peste 150 de lucrări științifice, dintre care majoritatea publicate în reviste academice de specialitate, dar și numeroase volume de referință — cărți, manuale, îndrumătoare și caiete de lucrări practice. A fost coautor sau autor al unor titluri fundamentale în literatura de fitotehnie, multe dintre ele rămânând și astăzi repere esențiale în formarea studenților agronomi. De asemenea, a îndrumat și evaluat lucrări de licență, a coordonat proiecte de cercetare, a făcut parte din comisii de promovare, comisii de doctorat și de definitivat contribuind substanțial la dezvoltarea resursei umane din domeniul agricol și educațional.
A avut un rol activ în viața academică. fiind șef al Catedrei de Știința plantelor (1992-1996, 2000-2006), secretar științific al Facultății de Agricultură, membru în Senatul Institului Agronomic Iași și al USAMV Iași (1985-2004) și membru al Consiliului Facultății de Agricultură (1985-2010). Recunoașterea meritelor profesionale a fost confirmată prin distincții importante, între care „Meritul pentru Învățământ”, în grad de Ofițer (2004).
Pe lângă excelența academică, cei care l-au cunoscut își amintesc de Profesorul Mihail Axinte ca de un om discret, demn, cu o remarcabilă putere de muncă, un spirit calm și cumpătat. Avea eleganța omului dedicat profesiei și o pasiune rară pentru știință, cu un talent deosebit în a îndruma, cu răbdare în a explica și curajul de a inova. Generații întregi de studenți își amintesc de cursurile sale, de modul în care transforma cunoașterea într-un act accesibil și de exigența sa constructivă, menită să formeze specialiști competenți și responsabili. Profesorul Mihail Axinte rămâne un model de omenie, profesionalism, dăruire și noblețe academică.
Astăzi, la plecarea sa dintre noi, comunitatea academică agronomică din Iași, colegii din învățământ și cercetare, foștii studenți și toți cei care l-au cunoscut se înclină cu profund respect și recunoștință în fața unui destin dedicat întru totul științei și educației.
Dumnezeu să î. Iată mai jos mesajul In Memoriam al USV Iași:
«În dimineața zilei de 6 Decembrie 2025, ne-a părăsit Prof. univ. Dr. Neculai MUNTEANU, m.c al A.S.A.S, personalitate emblematică a horticulturii, cadru didactic excepțional și cercetător desăvârșit în domeniul pe care l-a slujit cu pasiune, legumicultură. Născut pe 23 Februarie 1952, în satul Buhoci, județul Bacău, ca unul dintre cei cinci copii ai familiei Maria și Costache Munteanu, a urmat clase primare și gimnaziale în satul natal. Între anii 1967-1971 a fost elev al Liceului “George Bacovia” Bacău.
În anul 1971 a început cursurile universitare la Iași, pe care le-a absolvit în anul 1976, ca inginer, la Facultatea de Horticultură din cadrul Institutului Agronomic „Ion Ionescu de la Brad”.
Pe plan profesional, își începe activitatea ca inginer stagiar la Întreprinderea județeană de legume și fructe Bacău (1976 – 1977) iar mai apoi a fost inginer stagiar, șef fermă, cercetător principal gradul III și II la Stațiunea de cercetare și producție legumicolă (1977-1990).
Din Octombrie 1990 și până în prezent a fost cadru didactic la Facultatea de Horticultură, USAMV Iași, actualmente USV Iași, urcând toate treptele carierei universitare de la șef lucr. (1990-1995); conferențiar (1995-2001) și profesor (2001-2025) la disciplinele: Legumicultură specială, Producerea semințelor legumicole, Metode moderne de ameliorare, Bazele producției horticole ecologice.
În anul 1995, sub conducerea distinsului profesor Dr. doc. șt. Mircea Hatman, a susținut doctoratul la Universitatea Agronomică din Iași, obținând titlul de doctor în horticultură, iar din 2001 a devenit conducător de doctorat, specializarea Legumicultură.
A înțeles încă de la început că împlinirea profesională se construiește prin disciplină, perseverență, corectitudine și responsabilitate – valori care i-au marcat întreaga carieră și au contribuit la conturarea unei remarcabile personalități academice, recunoscută atât pe plan național, cât și internațional.
Beneficiind de o solidă formare profesională, aprofundată printr-un efort constant de studiu și documentare, animat de neobosita sete de cunoaștere și de dorința de a contribui la progresul științific, profesorul Neculai Munteanu s-a evidențiat ca un dascăl devotat, un orator apreciat și o autoritate profesională unanim recunoscută.
A fost un profesor tenace, autodidact, care a croit multe drumuri generațiilor de studenți, fiind mereu cumpătat și deschis oricăror provocări. A fost o persoană onestă, modest prin ținută, un om de știință și cultură veritabil, exemplu și mentor pentru generații de studenți și colegi.
A participat la realizarea a peste 300 de lucrări științifice, manuale și cursuri universitare, între care “Ameliorarea plantelor ornamentale”, “Legumicultura specială vol. I și II”, “Tomatele, ardeii și pătlăgelele vinete”, “Genetica și ameliorarea plantelor ornamentale”, “Legumele din grupa verzei” ş.a.
În activitatea profesională neîntreruptă timp de 50 de ani a fost secretar științific al Stațiunii de cercetare și producție legumicolă Bacău, Director al Colegiului universitar din USAMV Iași, prodecan, Cancelar general sau Director al Studiilor Universitare de Doctorat din USV Iași.
Recunoașterea activității științifice s-a concretizat prin alegerea ca membru asociat și ulterior corespondent al Academiei de Științe Agricole și Silvice precum și ca membru în numeroase societăți profesionale naționale și internaționale.
În acest moment al despărțirii, studenții, absolvenții, precum și colegii din învățământ și cercetare își exprimă profundul respect, aleasa prețuire și sincera apreciere față de o personalitate care și-a dedicat întreaga viață muncii, formării generațiilor și slujirii cu devotament a profesiei.
Durerea și tăcerea lăsate în urma trecerii sale în veșnicie ne determină să transmitem, cu profundă considerație și pietate, regretul nostru sincer pentru pierderea unui om de aleasă omenie, dăruire și generozitate, a cărui amintire va rămâne mereu vie în conștiințele noastre.
Pentru implicarea domniei sale în toate aceste activități, comunitatea academică a universității îi datorează respect și recunoștință. Dumnezeu să îi vegheze drumul să îl odihnească în pace!»
