Într-o lume în care dependențele comportamentale și cele de substanțe psihotrope devin tot mai greu de controlat, este nevoie, mai mult ca oricând, ca oamenii să fie informați, pentru a conștientiza pericolul reprezentat pentru sănătate de orice formă de adicție.
Inginerul Andrei Bucșă, 35 de ani, Botoșani a povestit, pentru Observatorul Militar, prin ce drame a trecut din cauza dependenței de jocuri de noroc și cum a reușit să rămână abstinent timp de peste opt ani. De șapte ani, lucrează cu dependenții de jocuri de noroc.
,,Sunt căsătorit, sunt tată și sunt dependent de jocuri de noroc. Sunt în abstinență și recuperare”, spune el.
Totul a început în facultate. Era student la Iași, la Politehnică, iar un coleg juca foarte mult la cazinouri. Inițial a mers din curiozitate, a jucat și el și a câștigat și atunci s-a gândit că va avea o sursă de venit ușoară, astfel încât să trăiască liniștit.
„Am continuat pentru o perioadă foarte scurtă de timp să merg alături de prietenul meu până când într-o zi s-a instalat dorința de a merge și singur și eventual pe ascuns. Cumva începea să se instaleze dependența”, a mărturisit botoșăneanul pentru sursa citată.
A început cu banii pe care îi primea de la părinți ca să aibă pentru facultate, câte 50 de lei, apoi a început să facă diverse proiecte pentru a scoate bani, dorindu-și din ce în ce mai mult să joace.
„Dacă la început jucam doar pentru distracție, apoi am început să joc ca să-mi recuperez din pierderile mici care apăreau o dată cu jocul meu. Nu la o distanță foarte mare am început să fac trafic cu țigări și acool din Republica Moldova, fiind vama foarte aproape, pentru a-mi procura bani pentru dependența mea de jocuri de noroc. Voiam să joc din ce în ce mai mult, intram cu sume din ce în ce mai mari”, a spus Andrei.
A terminat facultatea și a crezut că dacă va pleca din Iași, în Botoșani va renunța la dependență. Nu a fost așa. A ținut doar în vacanța de vară, apoi s-a înscris la master și a luat-o de la capăt. A ajuns chiar să intre în contact cu cămătarii din Iași pentru a face rost de bani.
„Făceam orice doar să fac rost de bani să mă duc să mă joc”, își amintește botoșăneanul.
Făcea lucrări de licență pentru alți colegi pentru a face rost de bani, dar tot nu era suficient. De vineri până luni dimineață stătea continuu în sala de jocuri. De acolo, luni, mergea direct la facultate.
„Dependența de jocuri de noroc era a doua mea viață”, spune botoșăneanul.
După master, a venit în Botoșani. După angajare, la șase luni a făcut un credit pentru a relua dependența de jocuri de noroc.
„Mama era sponsorul meu principal. Era sursa mea de venit pe care o manipulam ca să facă tot felul de împrumuturi, o mințeam că am făcut accident, că am făcut fel de fel de prostii, că m-a luat poliția, doar ca să îmi dea bani”, a mărturisit botoșăneanul.
După ani, s-a căsătorit, dar soția nu știa de problema sa. Toți banii obținuți la nuntă el i-a cheltuit pe jocuri de noroc, iar așa a aflat soția de dependența sa. Atunci au aflat toți în ce situație se află. Nu s-a oprit nici atunci însă. A fost mai reținut, mai discret, dar nu s-a oprit niciodată.
„Am avut efectiv trei tentative de sinucidere în care am ajuns la concluzia că eu nu mă pot lăsa și singura variantă e să îmi pun capăt zilelor ca să scape ceilalți de lângă mine de situația aceasta”, spune botoșăneanul.
Cum a ajuns să învingă această dependență, cu ajutorul unui preot, povestește în clipul de mai jos:
