Ținutul unde curg laptele și mierea chiar există – nu chiar ca-n povești, dar este cât se poate de real. Nu trebuie decât să te duci în capătul nord-estic al României, tocmai la Botoșani, iar de acolo să urmezi drumul Săvenilor care te va duce în frumoasa vale a Bașeului, undeva între comunele Știubieni și Vlăsinești. Odată ajuns la destinație, nu trebuie decât să te afunzi pe ulițele satelor, să te lași purtat dincolo de marginea cătunelor în lumea silvo-stepei și a iazurilor, printre livezi, prisăci, până în inima profundă a acestui ținut magic, cu rădăcini adânci în istoria medievală a Moldovei. Abia atunci îți vei da seama că ai ajuns unde trebuie: în locul din România unde chiar curg laptele și mierea, scrie Adevarul.ro.
Ca să fim mai concreți, acest ținut de poveste se află pe Valea Bașeului, fiind traversat de un râu care străbate județul Botoșani de la granița cu Ucraina (din comuna Cristinești) în partea de nord-vest și până către sud-est, vărsându-se în râul Prut (care formează granița naturală cu Republica Moldova). „Valea laptelui și a mierii“ se află exact în inima acestei văi a Bașeului, adică în partea sa mediană, incluzând comunele Știubieni, Vlăsinești, Hănești și orașul Săveni.
Metafora nu se referă, ca-n basme, la bogăția zonei și huzurul localnicilor, ci la lucruri cât se poate de concrete. În comunele acestui ținut, încă din Evul Mediu, a existat o tradiție a creșterii vacilor de lapte și a procesării acestuia. Ba mai mult, comuna Știubieni a avut o tradiție apicolă de invidiat – găseai miere peste tot. Această „Vale a laptelui“, cum este cunoscută mai ales în rândul botoșănenilor, este un adevărat paradis al celor care iubesc turismul rural și peisajele naturale idilice, imersiunile nestingherite în lumea satului și a naturii.
Mai mult decât atât, locul este perfect condimentat cu crâmpeie savuroase de istorie, cu legende, schelete din alte vremuri și chiar cei mai mari fildeși de mamut din sud-estul Europei. „Valea laptelui“ nu este în niciun caz pentru amatorii de festivaluri fistichii, scofeturi sau facilități de patru stele, ci mai degrabă pentru turistul care caută experiențe autentice, să se mai bucure de o lume tot mai mult amenințată cu dispariția. Nu trebuie uitați nici pescarii: în Valea Bașeului au șansa să trăiască una dintre experiențele vieții, lansând firul la apă în iazul amenajat la dorința anume a lui Ștefan cel Mare.
Pentru a ajunge în frumoasa „Vale a laptelui“ pornim la drum din municipiul Botoșani pe drumul național care duce către orașul Săveni. Străbatem 36 de kilometri cu peisaje câmpenești superbe și, înainte să intrăm în Săveni, urmăm un drumeag la stânga. De acolo, tot înainte șapte kilometri până în comuna Știubieni. Această comunitate este încărcată de istorie și este locul mierii din Valea Bașeului. Satul Știubieni a fost o veche așezare de răzeși din timpul lui Alexandru cel Bun. În timpul lui Ștefan cel Mare, satul este închinat Mănăstirii Putna.
La istorie vom reveni după o vizită la principalul obiectiv turistic al zonei: iazul sau lacul Negreni. Situat în cătunul cu același nume, Negreniul este un lac de acumulare amenajat de comuniști, în anii ’70, pe cursul Bașeului, din motive multiple: de la regularizarea cursului și până la fondarea unei baze piscicole în zonă. Cert este că Negreniul, deși făcut de mâna omului, s-a transformat într-un habitat acvatic spectaculos. Iazul are aproape 300 de hectare și impresionează de la prima vedere, ascunzând locuri de un pitoresc aparte. Drumul până la lac este dificil și întortocheat, însă orice turist se poate descurca de minune doar cu indicațiile localnicilor, în cea mai mare parte oameni săritori și ospitalieri. Iazul trebuie înconjurat pe un drum de țară, pe lângă suprafața îngrădită, iar de pe dealurile din jur se poate admira frumoasa „mare“ nordică.
Locul este ideal pentru o zi de relaxare. Puteți alege inclusiv frumoasele golfuri de la capătul iazului, acolo unde șezlongurile sau păturile pot fi amplasate ușor în liziera pădurii pentru un plus de umbră, dar și de aer curat. Malurile iazului au numeroase pâlcuri de arbori, ceea ce-l transformă într-un loc plăcut și în perioadele de caniculă. Desprins de civilizație, Negreni este locul unde timpul dispare, iar o moțăială lipsită de griji pe malurile sale poate vindeca lejer efectele stresului. Pescarii, cu permisul vizat regulamentar, își pot pune la încercare calitățile, mai ales că la Negreni peștele nu lipsește.
Bijuteria maramureșeană din vârful dealurilor moldovene
Terapia poate continua în comuna Știubieni, cu o vizită într-un loc dedicat spiritului. După o relaxare pe malurile Negreniului, în armonie totală cu natura, se poate ajunge, întorcându-ne pe drumul către Săveni și urcând dealul, către ceea ce se dorește a fi o mănăstire Putna a Botoșaniului. Este vorba despre „Sfânta Treime“ din Știubieni, un așezământ monahal înființat în anul 1996 pe frumoasele dealuri ale Știubienilor, totul începând cu o bisericuță maramureșeană așezată în mijlocul unei livezi superbe. Complexul monastic încă se află în construcție, dar peisagistica este impresionantă chiar și la acest nivel. De pe dealul mănăstirii poate fi admirată întreaga priveliște a unei frumoase lumi rurale. Nu mai vorbim de faptul că livada bisericuței maramureșene este un loc de meditație ideal.
Dincolo de frumusețea naturii și de piritualitate, această inimă a Văii Bașeului abundă în istorie. Numele Știubieni provine de la regionalismul „știubei“, un stup primitiv. În Evul Mediu, zona era renumită pentru crescătorii de albine și produsele din miere deosebite, fiind înțesat cu prisăci (loc unde se află mai mulţi stupi, de obicei în zona unui câmp sau a unei păduri). Era ținutul mierii din „Valea laptelui“. Astăzi, prisăcile de altădată nu mai există, dar localnicii au păstrat obiceiul pentru consumul propriu, în mare parte.
