FC Botoșani n‑a cunoscut încă gustul victoriei în acest start de sezon, însă atmosfera din vestiar nu este una de echipă resemnată. Valeriu Iftime a deschis larg robinetul mutărilor, iar Leo Grozavu, oricât ar părea de intransigent în declarații, acceptă cu brațele deschise aportul celor cu pedigree. Luni vine Unirea Slobozia, nou‑promovata care a obținut deja o primă victorie spectaculoasă (6-1 cu Csikszereda). Moldovenii simt că acesta e momentul în care pot schimba narativa de „echipă simpatică, dar imprecisă” în una de forță. În vestiar, un ochi stă pe planul tactic, celălalt pe calendar: abia s‑a intrat în august, iar etichetele lipite devreme se dezlipesc greu.
Serialul Hervin Ongenda a avut un sezon întreg și un bonus de vară. S‑a vorbit, s‑a contrazis, s‑au dat verdicte premature. Între timp, francezul rămâne, semnat și parafat, încă 12 luni pe Municipal, după ce antrenorul îl tăiase public de pe listă. „L‑am așteptat, pentru că știm ce poate când e fericit”, a mărturisit Iftime într‑o seară târzie la radio.
Ongenda însă n‑a venit singur; Miguel Muñoz Fernández, om de duel tare la sol și calm în aer, a semnat până în 2027. „Nu pot să promit altceva decât muncă și că vom ține capul sus”, a spus spaniolul în prima lui zi la Botoșani, citind pe de rost replica pe care orice fundaș central ar trebui s‑o aibă în buzunar. Cuplul „Ongenda‑Muñoz” dă substanță unei echipe care, până ieri, părea să scârțâie la ambele capete.
La antrenamentul de joi s‑a vorbit aproape la fel de mult despre cotele partidei precum despre trasee. Gazdele pleacă favorite: 1.98 este cota pentru victorie, în timp ce ilfovenii primesc 4.15 din partea bookmakerilor, valori preluate de pe cote-pariuri.ro. Realitatea cifrelor apasă subtil pe umerii jucătorilor, iar în vestiar nimeni nu vrea să vadă cum luni seară procentul scade la zero puncte acumulate din 9 posibile.
Egalul alb cu Dinamo a lăsat un gust amar. Mircea Lucescu, aflat incognito în tribuna oficială, a rezumat meciul în două silabe: „Anost”. Și totuși, ocazia uriașă a lui Mailat, plus bara zguduită de Aldair, le dau botoșănenilor argumentul moral că meritau mai mult. „Dacă eram nesimțit, spuneam că trebuia să câștigăm”, a comentat, de fapt, Grozavu cu ironia lui caracteristică. El a punctat lipsa de eficiență, fanii au cauționat verdictul, iar vestiarul l‑a luat ca motivație.
Lucescu, întrebat ce părere are despre planul ofensiv al moldovenilor, a rostit printre dinți: „Contraatacul e bun, finalizarea nu”. Lovitura liberă a lui Cîrjan, respinsă de câțiva centimetri de fanionul asistentului, rămâne fotografia unei echipe care creează, dar încă nu știe să tragă cortina la timp.
În timp ce Ongenda caută forma care l‑a făcut cândva perla lotului, Muñoz se adaptează la ritmul de campionat românesc. În Polonia, Piast i‑a cerut să joace simplu, închis, aproape plictisitor. La Botoșani, spaniolul descoperă libertatea de a construi de jos, cu mingi verticale spre linia mediană, și îi place. „Publicul de aici simte fotbalul, nu vrea doar rezultate, vrea să vadă energie”, spune el, surprins cât de repede i s‑a scandat numele la primul amical.
Leo Grozavu, departe de a fi un romantic, pare totuși încântat: „Aveam nevoie de cineva care să nu piardă duelurile aeriene. Miguel, în primele două antrenamente, n‑a pierdut niciunul”.
