În municipiul Botoșani, o clădire impunătoare cu o arhitectură distinctivă stă mărturie a unei ere de transformare și modernizare: uzina electrică. Mai mult decât o simplă structură, este un monument istoric și industrial, o piatră de hotar în evoluția urbană a orașului, reprezentând momentul în care Botoșaniul a pășit în lumina electricității.
Povestea uzinei electrice începe în jurul anului 1906, pe locul modest al unui generator preexistent care asigura deja energie electrică pentru oraș. Viziunea era însă mult mai ambițioasă: crearea unei centrale electrice de anvergură. Lucrările au progresat rapid, iar în 1911, proiectul a fost finalizat și inaugurat. Clădirea, un exemplu remarcabil de arhitectură industrială victoriană, impresiona prin robustețea și estetica sa, fiind o reflectare a optimismului și progresului tehnologic al vremii.
Odată cu punerea în funcțiune, uzina electrică a devenit rapid una dintre cele mai mari centrale electrice din nordul Moldovei. Echipată cu trei grupuri Diesel puternice, ce totalizau o putere impresionantă de 1.250 CP (aproximativ 875 kW), uzina a propulsat Botoșaniul într-o nouă eră. Introducerea iluminatului public a transformat radical viața orașului, alungând întunericul nopții și sporind siguranța. Pe lângă lumina stradală, energia furnizată de uzină a permis dezvoltarea sistemului de canalizare și pavarea străzilor, elemente esențiale care au contribuit decisiv la modernizarea și civilizarea Botoșaniului la început de secol XX. Orașul, odată mai izolat, se alinia acum marilor centre urbane ale vremii.
Legătura uzinei electrice din Botoșani cu nume sonore ale ingineriei românești adaugă un strat de fascinație istoriei sale. Documente ale vremii sugerează că edificiul ar fi fost construit conform planurilor celebrului inginer Anghel Saligny, personalitate marcantă a ingineriei civile românești, cunoscut pentru proiecte grandioase precum Podul de la Cernavodă. Mai mult, se pare că realizarea lucrărilor a fost supervizată de Dimitrie Leonida, directorul companiei „Energia” (A.E.G.), o figură importantă în electrificarea României și fondatorul Muzeului Tehnic din București. Deși aceste atribuiri subliniază importanța proiectului, unele ambiguități legate de sursele exacte persistă, adăugând un element de mister și invitând la cercetări ulterioare.
Valoarea excepțională a uzinei electrice a fost recunoscută oficial în 2015, când clădirea a fost inclusă în Lista Monumentelor Istorice. Clasificată drept un monument industrial reprezentativ, uzina este acum protejată și prețuită pentru importanța sa istorică și arhitecturală.
Da, dar de ce nu se spune că Uzina electrică a aparținut municipiului Botoșani pentru că a fost finanțată din bani publici ? Și de ce Primăria Botoșani nu a întreprins nimic pentru a-i
fi retrocedată ei clădirea care, de drept, făcea parte din proprietatea publică a orașului ?Se știe că această uzină a fost trecută abuziv în administrarea Ministerului Energiei de către
statul comunist.Ca urmare, FPS-ul a vândut un bun care nu-i aparținea și astfel ea
a ajuns în patrimoniul EON. Din câte se spune, EON a cumpărato pe doi lei și acum vrea să o vândă pe o sumă colosal de mare. Se confirmă zicerea că statul este cel mai prost administrator.