Scriitorul Vasile Ernu a povestit, în urma unei discuții cu un lăutar cu state vechi din județul Botoșani, câteva întâmplări de pe la nunțile din Nordul Moldovei.
Iată ce a mărturisit scriitorul:
„Nu prea știam de tradiția asta puternică de lăutari din nordul Moldovei – zona Botoșani. E o poveste legendară cum Enescu s-a luat la „duel muzical” cu lăutarii de prin Darabani. Ar fi rămas atât de impresionat că la final le-a făcut cadou vioara lui. Probabil şi lui i se trage de pe aici. O să aflu.
Aseară am avut onoare să cunosc un lăutar de tradiție. Din Darabani. Vine dintr-o familie locală de lăutari care a cântat din moși, strămoși la nunti, botezuri şi cumătrii. Cântă de când se știe. E un moldovean rom cum se definește el.
Pe mine mă interesa mai mult repertoriul lui din anii de copilire, adolescență şi cum a evoluat el. Dar omul nostru avea o experiență colosală în spate căci a avut nota șapte la purtare. De ce? Că lipsea de la scoală sâmbăta şi lunea. De ce? Mergea la muncă la nunți de mic unde cânta. Lipsea căci nunțile se țineau de sâmbătă şi duceau până luni. Iar pe atunci sâmbăta se făcea scoală. Deci, 7 la purtare. Omul al fi meritat pentru asta un 10 cu plus. Dar na.
Poveștile lăutarilor mereu mi s-au părut puțin cam suprarealiste pentru că ele conțin o mulțime de elemente care în viața reală, cotidiană nu le prinzi. Dar ei cum cântă non-stop şi văd oamenii în cele mai halucinante situații, cred că au dreptate.
Cei de lângă mine cunoșteau deja folclorul lui de bază căci aceste povești devin mitologice şi intră în folclorul local.
– Zi-o pe aia cum ați cântat pe acoperișul casei!!! Sau pe aia cum ați fugit de la nuntă!!! Şi tot aşa.
Mie mi-au atras atenția câteva tare suprarealiste dar una în mod special, Moldova style – dar Moldova asta de Botoșani. Eu am povestit una de Botoșani când au oprit nunta în primii ani 90 ca să se uite nuntașii la Twin Peaks pe TV-ul primit în dar.
Lăutarul când începe să povestească clarifică geografic unde are loc situația: am fost în „satul acela de sălbatici”. Omul are o cartografiere clară a zonei cu sate mai bune şi mai rele după experiența lor de lăutari. Satele „sălbatice” sunt cele de unde se recuperează greu banii antamați. E o întreagă istorie în jurul acestor bani. Are istorii cu tehnici de recuperarea banilor.
Dar în anii 90 a prins o nuntă la care era foarte atent la cadouri, bani: darul de nuntă. Era într-un sat „sălbatic” după spusele lui.
Au cântat ei toată noaptea şi când vine momentul darurilor își ciulesc urechile. De ce? Să vadă cât se strâng şi dacă recuperează banii.
– Aveam de primit 3000 lei (zic convențional că nu știu sumele), dacă se adună repede avem șansa să recuperăm, îşi zice lăutarul nostru.
Nașul mare sare şi anunța primul: Casă de piatră, fericire plus tot discursul de nuntă şi din partea Nașului mare – 2000 de lei!
– OOOO, îşi zice lăutarul în gând, dacă merge aşa ne recuperăm banii!
Dar vine continuarea.
– Şi pentru că am avut un necaz în familie şi nu am banii acum, continua nașul, trec în caietul de datorii să aduc banii la toamnă!!!
Scoate un caiet numit Caiet de datorii şi trece minus 2000 lei.
Știți istoria caietelor de datorii care în anii 90 erau la toate magazinele şi crâșmele de cartier. Pentru cei mai tineri amintesc. Din lipsă de bani oamenii cumpărau pe datorie, treceau în caiet şi plăteau cu prima ocazie sau a doua, sau a treia. Devenise mitologic Caietul de datorii de Vaslui. Știți gluma devenită stigmă. Când se sparge un magazin la Vaslui ce se fură? Caietul de datorii. Vorba vine Vaslui. Aşa era toată ţara dar li se atribuie vasluienilor stigmatul pentru că sunt singurii mai serioși care-și asumă.
Bun. Urmează ceilalți cu darul. Al doilea are şi el necaz şi trece minus 1000 de lei. Continua aşa cu o listă de daruri pe minus pe care le trec în caiet. Fiecare promite că va da ceva când va făta vaca, va crește boul pentru vânzare, vor tăia porcul sau va culege grâul şi strugurii. La final unu zice că va da doi saci de făină după seceriș.
Lăutarii noștri înțeleg repede că vor primi plata pentru muzica şi distracția oferită cam când va zbura porcul. Maxim ce pot primi e o trecere în Caietul de datorii. Cu toate că la ce istorii auzi pe aici nu te-ar mira să zboare porcul. Pe aici totul e posibil.
De Caiet de datorii pentru darul de nuntă chiar nu auzisem.
Glorioșii ani 90 şi nemaiîntâlnitele aventuri ale lăutarilor de pe la nunțile moldovenești.
Huiuiu!!! Dar ei şi-au făcut datorai impecabil: căci aveau vioara de la Enescu – e meserie de onoare.
Sâmbătă au fost câteva nunți în Darabani: intrarea în bloc era tare frumos aranjată. Dar nu se mai poartă lăutari de școală veche se pare şi acum să de arvună şi la playback. Alte vremuri.”
