În inima Botoșaniului se înalță sediul Primăriei municipiului Botoșani, o clădire cu o istorie bogată și fascinantă. Nu este doare o simplă construcție, ci o mărturie a transformărilor urbane, a personalităților care i-au trecut pragul și a spiritului comunitar care a modelat orașul de-a lungul secolelor.
Construcția inițială a clădirii datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, fiind ridicată de Enache Codrescu într-un distinct stil eclectic de influență germană. Această primă formă reflecta gusturile arhitecturale ale epocii și statutul social al proprietarului.
Un moment cheie în istoria imobilului îl reprezintă anul 1842, când clădirea este achiziționată de hatmanul A. Bașotă pentru suma considerabilă de 40.000 lei. Această tranzacție subliniază valoarea și importanța proprietății în peisajul urban al Botoșaniului de atunci.
Destinul clădirii ia o turnură decisivă în 1850, odată cu vizita Domnitorului Grigore Ghica la Botoșani. Constatând lipsa unui sediu adecvat pentru instituțiile administrative ale orașului, domnitorul ia o decizie remarcabilă: cumpără casa cu 2000 de galbeni și o dăruiește botoșănenilor. Acest gest generos a transformat o proprietate privată într-un bun public, punând bazele viitorului centru administrativ al orașului.
La mijlocul secolului al XIX-lea, clădirea a devenit un adevărat nod administrativ. Aici funcționau sediul Tribunalului, Prefectura, Poliția și Pompieria, consolidând rolul său central în gestionarea vieții orașului. Un detaliu deosebit de important pentru patrimoniul cultural românesc este faptul că, între octombrie 1864 și martie 1865, în calitate de copist la Tribunal, a lucrat aici nimeni altul decât Mihai Eminescu, geniul Botoșaniului și al României. Această scurtă, dar semnificativă prezență, adaugă o aură specială locului, legând-o de figura celui mai mare poet național.
Prima restaurare majoră a clădirii a avut loc între anii 1900 și 1914. Arhitectura renovată, ce păstrează și astăzi farmecul său atemporal, a respectat tipul de casă boierească, inspirată din străvechile modele de conace din secolele XVII-XVIII.
Caracteristicile sale definitorii includ un parter înalt și un elegant portic cu arcade în fața intrării principale, inițial destinat trăsurilor, elemente care subliniază opulența și funcționalitatea specifică perioadei. Cea mai recentă transformare majoră a avut loc în anul 2008, prin ample lucrări de renovare și, crucial, prin refacerea structurii de rezistență a clădirii. Aceste intervenții moderne au asigurat stabilitatea și longevitatea edificiului, pregătindu-l pentru secolul XXI.
