O școală de meseriași a cooperativelor din perioada comunistă a reușit să reziste miraculos tranziție, dar și erei digitale. Funcționează neîntrerupt de peste opt decenii și reprezintă o șansă nesperată la viitor pentru sute de copii care doresc să învețe o meserie.
Școala de Cooperație din Botoșani, ultima școală de meseriași a CentroCoopului comunist, o relicvă a unor vremuri trecute, dar care schimbă vieți. An de an, generație după generație, Școala de Cooperație dă o șansă la un viitor decent pentru sute de copii și încearcă să schimbe mentalități în societatea românească. Acești tineri sunt meseriașii de care mediul de afaceri românesc are atâta nevoie, mulți dintre ei cu o pregătire profesională deosebită, scrie Adevarul.ro.
Supraviețuitoare a trei regimuri cu peste opt decenii și jumătate de activitate
Școala de Cooperație din Botoșani a fost înființată în anul 1941.
„Pe vremea aceea era o școală de ucenici sub Egida Institutului Național al Cooperației înființată în colaborare cu federala cooperatistă județeană Botoșani, sub denumirea de „școli de țiitori de registre și vânzători”, arată reprezentanții școlii.
Într-un târg comercial, ca Botoșaniul, acest profil era esențial. Ulterior, odată cu instaurarea regimului comunist, în anul 1962, școala de ucenici avea sǎ devină Școala Profesională de Cooperație.
Era școala CentroCoopului, organ de cu rol de îndrumare și control, la nivel național a activităților de tip cooperatist, în perioada comunistă. Atât CentroCoop cât și Ucecom au fost înființate în anul 1949 prin Decretul nr. 133 al Consiliului de Miniștri pentru a coordona cooperativele meșteșugărești din toată țara. În cooperative fiecare membru avea drepturi egale, pe fundamente socialiste, iar profitul era reinvestit. Multe dintre aceste cooperative au avut un real succes și au supraviețuit inclusiv după 1989. Sunt acele întreprinderi cooperatiste pe care Ceaușescu le folosea pentru a justifica, la vizitele din Occident, că în România există și proprietate privată. Evident, nu putea fi vorba de proprietate privată, dar cooperatiști aveau o independență și o eficiență invidiată de alții.
„Era privit ca o rușine să-ți mai dai copilul la o școală profesională. Culmea, aici chiar învăța o meserie. Mai ales prin anii 2000 preferau să-i dea la liceu, să treacă cum pot. Mai mergeau și la niște facultăți din astea unde nu ieșeai nimic. Și după aceea șomer pe banii părinților sau la sparanghel”, mărturisește Natalia, fostă confecționeră în anii ’90. Acest lucru ni-l confirmă și directorul Școlii de Cooperație, Antoneta Molocea. „Era privită în societate, într-o perioadă, ca o rușine să-ți dai copilul la școala profesională. Trist și incorect”, mărturisește femeia. Școala de Cooperație a reușit să reziste însă tranziției. A supraviețuit până și reformei educaționale a Ecaterinei Adronescu care în anul 2009 lăsa școlile profesionale fără cifră de școlarizare. Adică le desfința, lăsându-le fără obiectul de activitate. „Am reușit să facem clase de liceu pentru a continua”, mărturisește directoarea.
„Misiunea noastră este de a forma tineri capabili să-și câștige existența”
Școala de Cooperație din municipiul Botoșani, singura supraviețitoare a sistemului educațional al CentroCoopului comunist, funcționează într-o clădire care-i reflectă întreaga sa istorie. Un corp are o vechime de aproximativ 110 ani, iar celălalt este din perioada comunistă. Evident, reabilitate și dotatate la standarde moderne. O casă mare, cochetă, la intersecția cu Calea Națională, cea mai importantă arteră a orașului. În curtea din spate, dar și în corpul de clădire de peste drum se află spațiile de instruire practică, realizate la standarde europene, cu fonduri Phare. Este vorba despre o bucătărie dotată cu tot ce trebuie pentru practică, o sală de mese cu bar, plus tehnica aferentă, dar și un salon generos de coafură și manichiură. În acest loc, sute de elevi botoșăneni învață să câștige o pâine.
„Misiunea noastră este de a forma tineri capabili să-și câștige existența. Să învețe o meserie căutată pe piața muncii care să le asigure un viitor”, spune profesorul Claudia Midoschi. Școala de Cooperație pregătește elevi pe parcursul a trei ani pentru a deveni bucătari, ospătari și frizeri-coafeze. Trei meserii extrem de căutate pe piața muncii, cel puțin în zona Botoșaniului. Reprezentanții școlii spun că la Cooperație toți copiii, inclusiv cei din familii defavorizate, primesc o șansă la un viitor. „Vrem să le oferim, inclusiv celor proveniți din medii defavorizate, șanse egale de instruire și educație. Să îi sprijinim să se integreze în societate, pe piața muncii, rapid și eficient”, spun reprezentanții școlii.
„Meseria este căutată și bănoasă”
Școala a păstrat din regulile și rigoare de altădată. Disciplina, organizarea și, mai ales, curățenia sunt esențiale, mai ales că toți elevii sunt pregătiți pentru domenii în care aceste atribute devin esențiale pentru reușită. Grupele de bucătari ospătari fac ore în bucătăria-școală. Fac multă practică, tocmai pentru a învăța rapid să devină buni meseriași. În timp ce gătesc, repetă teoria, iar apoi degustă, pentru a vedea unde s-au făcut greșeli. Sunt echipați la patru ace în ținuta specifică de bucătar. Maiștrii-instructori sau profesorii de specialitate spun că la Școala de Cooperație acești tineri învață tot ce au nevoie să știe pentru a intra în câmpul muncii.
„Aici, la bucătărie, învățăm, practic, să facem diferite preparate culinare. Ei trebuie să cunoască bine rețetarul, etapele de producție, să le înțeleagă. Tocmai pentru a deveni buni profesioniști. Meseria aceasta este căutată și bănoasă. Tinerii au posibilitatea de a se angaja mult mai repede în procesul muncii”, spune Doina Bădărău, profesor pe tehnologie culinară. La fel de căutată și de bănoasă este și meseria de frizer, coafeză sau manichiuristă. Zeci de elevi și eleve învață în salonul de practică.
„De mică am fost pasionată de acest domeniu. Aici am avut șansa să fac ce-mi place. Îmi doresc foarte mult să fac o carieră din asta”, ne mărturisește o elevă de la clasa de coafeze. Andrei Papuc este profesor la clasa de ospătărie. A fost elev al Școlii de Cooperație, profesează în industria alimentară și hotelieră, dar a reușit să ajungă și profesor chiar la școala în care s-a pregătit. Acum predă ospătărie la o clasă întreagă de copii. Toți sunt îmbrăcați cu ținuta specifică de ospătar și exersează în laboratorul-restaurant cum se face servirea în mod profesionist. Andrei nu ratează niciun detaliu și își corectează fiecare elev.
„Sunt fost elev și actual profesor al școlii. Am lucrat în diferite restaurante și am ajuns să împărtășesc această meserie elevilor. O fac cu mare drag și cu mare pasiune. Este o meserie curată, este o meserie frumoasă care nu va muri niciodată. Tot timpul va fi nevoie de ospătari, de bucătari, restaurantele din toată România având un mare deficit de personal. Toată lumea are nevoie, toată lumea cere atât ospătari cât și bucătari. La ospătărie trebuie exersat foarte mult”, mărturisește Andrei Papuc.
Mulți elevi care ajung la Școala de Cooperație nu au au făcut performanță la matematică, limbi străine sau orice altă materie. În schimb, au abilități practice deosebite iar la școala de cooperație ajung să-și descopere pasiunea. Disciplina din cadrul școlii îi face să devină riguroși și serioși la muncă.
„Vărul meu a făcut școala asta, la ospătărie, și mi-a plăcut foarte mult ce făcea. Mi-am dorit mult să vin să învăț și eu meseria. Simt că pot să-mi fac un rost. Sunt îmbrăcat curat, mă simt apreciat, respectat. Este foarte bine”, mărturisește unul dintre elevii de clasa a X- a. Printre ei se află și copii veniți cu părinții din străinătate. Acolo școlile profesionale sunt renumite și apreciate. Unul dintre aceștia s-a înscris la Școala de Cooperație după o viață trăită în Italia.
