Artistul Emanuel Barica, cel care a impresionat cu arta sa la Românii au talent, a mărturisit o întâmplare care a avut loc cu șase ani în urmă la Botoșani și care i-a schimbat viața. Avea doar 24 de ani când a ajuns pe mâinile medicilor după ce s-a intoxicat cu vopsea.
„Acum șase ani eram în Botoșani. Primesem o ofertă să pictez un perete. Eram entuziasmat. Dar nu mi-am dat seama că m-am intoxicat—probabil de la vopsea. Am uitat să deschid geamul. A doua zi, mâna mea stângă a început să se miște singură. Apoi piciorul. Apoi partea stângă a feței. Nu se mai oprea. Eram în dureri. Eram epuizat. Corpul meu nu mă mai asculta. Am ajuns la spital în Botoșani. Nu m-au crezut. Au zis că poate am luat droguri. Analize peste analize—nimic. Nicio explicație. Doar presupuneri greșite. Apoi m-au trimis la Iași. Și acolo, doctorii mi-au spus: „Poate că n-o să mai poți desena niciodată.” Aveam 24 de ani. Simțeam că totul s-a sfârșit. Dar n-am renunțat”, mărturisește tânărul.
În fiecare zi, în grădina spitalului din Iași, făcea terapie singur, după cum povestește chiar el.
„Mergeam pe linie dreaptă, îmi atingeam vârful nasului cu mâna dreaptă, apoi cu stânga. Încercam să îmi reconectez creierul. Mă luptam. Chiar dacă eram în dureri. Chiar dacă eram singur. Și ascultam muzică. Asta m-a salvat. Muzica a devenit cea mai bună prietenă a mea. După o lună, m-am întors în Germania. Eram alt om. Încă fragil, dar viu. Am mers în Alexanderplatz. M-am așezat pe margine, liniștit, cu speranța că o să pot desena niște portrete realiste, cum făceam înainte. Dar eram și puțin plictisit. Și puțin speriat. Așa că am pus căștile pe urechi, am dat drumul la muzică și am luat pixul în mână. Aveam o bucată mică de hârtie. Nu știam ce fac. Am început să mâzgălesc, să mă joc. Și dintr-o dată… a apărut un chip. Am rămas surprins. Părea viu. Real. Al meu. Am mai încercat o dată. Încă un chip. Și mai intens. Am luat o foaie mai mare. Am desenat din nou. Nu mă mai interesa anatomia, proporțiile sau greșelile. Urmam ritmul. Muzica îmi ghida mâna. Mă simțeam liber. Oamenii mă priveau. Unii râdeau. Unii nu înțelegeau. Dar alții… plângeau. Mi-au spus că nu au mai văzut niciodată așa ceva. Pas cu pas, am început să expun. Mai întâi în locuri mici. Apoi în galerii. În muzee”, a mai povestit tânărul.
Botoșăneanul a expus în galerii și muzee din Berlin, Leipzig, Mannheim, Paris, Marsilia, Kraków.
„Și acum sunt aici. Încă desenez. Încă mă mișc. Încă mă vindec. Ce vreau să vă spun e asta: Nu renunțați la voi. Nici când alții o fac. Nici când lumea vă spune că e gata. Nici când propriul corp spune „nu.” Continuați. Aveți încredere în proces. Pentru că uneori, cele mai frumoase lucruri se nasc din cele mai grele furtuni”, este mesajul plin de speranță al botoșăneanului.
Emanuel Barica a obținut Golden Buzz la Românii au talent în ediția 14.
