Fabrici la fier vechi

Afaceri de succes transformate in ruine, aceasta este principala caracterizare a mediului de afaceri a anilor 90’ din judetul nostru, scrie, in editia sa de luni, Evenimentul de Botosani. De fapt, aceasta caracterizare este valabila si la nivel national. Haos total, unii au furat, majoritatea de la stat, altii au dat „tepe", altii au dat dovada de prostie si din aceasta cauza au pus pe chituci adevarate afaceri. Judetul nostru este plin de astfel de exemple, de la Vinalcool si Moldopan pana la Stipo si Siretul. Nu trebuie uitate Alcor, Arca sau Zatrus. Unii dintre acesti „mamuti" s-au prabusit pentru ca asa a vrut clasa politica, altii pentru ca acolo s-a furat „ca-n codru", iar altii din cauza calitatilor lipsa ale directorilor. Majoritatea detineau monopolul in domeniul in care activau, cel putin la nivel de judet, iar altele aveau o concurenta slaba chiar la nivel national, un exemplu fiind fabricile de zahar. Gheorghe Sorescu, directorul executiv al Directiei Generale a Finantelor Publice Judetene Botosani, crede ca influenta politicului a avut un cuvant greu de spus in aceste cazuri. „Politicul a intervenit in multe firme. Noi nu traim in capitalism, ci avem o economie de piata originala", sustine seful Finantelor. Toate cazurile enumerate mai sus sunt demne de prezentat in manualele de economie, la capitolul „Cum sa ajungi la sapa de lemn?". Exista, insa, si o diferenta. Patronii si directorii acestor firme sunt oameni bogati, iar inavutirea lor a crescut o data cu decaderea firmelor pe care le-au condus. Efectul imbogatirii sefilor si a declinului societatilor este numarul mare al somerilor, scaderea nivelului salariilor acordate muncitorilor. Aceste cazuri au o mare parte din vina faptului ca botosanenii sunt perceputi ca forta de munca de mana a doua. La noi sunt cele mai mici salarii si printre cele mai rele conditii de munca, iar toate aceste cazuri, la care se adauga si multe altele, au dus la situatia existenta. Vinalcool Firma al carui actionar majoritar este senatorul liberal Mihai tabuleac a fost, pret de cativa ani, unicul producator de alcool si bauturi alcoolice din Botosani. Monopolul detinut in acest domeniu l-a facut pe liderul liberal sa-si desconsidere eventualii concurenti, aparuti in cursul anilor. Sorescu a detinut o functie de conducere si in cadrul acestei societati, in ultimii ani, si spune ca acest caz este unul demn de analizat in profunzime. „Nu se poate nega faptul ca acestei afaceri i-au fost puse piedici si de adversarii politici ai lui tabuleac. Acestea au fost vizibile si facute pe fata. Insa, interventia politicului in activitatea firmei a afectat doar 40% din aceasta, restul de vina ii apartine lui tabuleac. Acesta nu a dat importanta concurentei, reprezentata prin oameni tineri, dornici de afirmare, plini de bani si de influenta la toate nivelele, sustinuti de adversarii sai", a declarat Sorescu. tabuleac a constatat cu stupoare, dupa cativa ani, ca acei concurenti nesemnificativi erau mult mai puternici decat el. Ca au facut tot posibilul sa cucereasca piata si ca au reusit. Cativa ani, chiar pana in 2002, evaziunea fiscala cu alcool si bauturi alcoolice a tinut capul de afis al ziarelor, activitatii politistilor, procurorilor, comisarilor de Garda Financiara si finantistilor. La un moment dat, Vinalcool era singurul producator de alcool si bauturi alcoolice care se lupta cu concurenta neloiala din domeniu, fara a fi strain, insa, de modul de comitere a evaziunii. In 2005, Vinalcool este unul dintre producatorii ai caror licenta de productie a fost suspendata de Agentia Nationala de Administrare Fiscala. De asemenea, tabuleac a anuntat ca se va retrage din afacerile cu alcool, firma sa ne mai producand in ultimul an, si se va reorienta spre afacerile din agricultura, bazandu-se pe sumele mari ce vor fi investite in acest domeniu prin intermediul finantarilor externe. Moldopan Societatea ajunsa in posesia controversatului om de afaceri Constantin Cuciureanu a reprezentat una dintre cele mai de succes afaceri, insa pentru o perioada scurta de timp in noua epoca capitalista. Cuciureanu a preluat o adevarat „mamut", care avea o cota de piata de peste 75% si care nu trebuia decat condusa bine. Influentele politice, afacerile necurate, „tepele" date diferitilor agenti economici, dar si neglijarea concurentei, au transformat Moldopan dintr-un succes intr-un esec. In ciuda faptului ca hranea intreaga populatie a judetului, Moldopan s-a transformat intr-una dintre cele mai neprofitabile firme. Anul acesta, Finantele au solicitat declansarea procedurii de faliment in cazul Moldopan, din cauza datoriilor de peste 20 miliarde de lei vechi la bugetul statului. Totodata, firma este implicata in mai multe infractiuni banuite a fi savarsite de Cuciureanu si anchetate de Departamentul National Anticoruptie. O parte dintre infractiuni au fost judecate sau se afla in curs de judecare. Moldopan reprezinta, in acest moment, un producator mic de panificatiei. Stipo Aceasta societate a reprezentat principalul pilon al economiei dorohoiene. Trecerea de la comunism la capitalism a adus si dezastrul financiar. Fabrica de sticla si portelan a fost „mulsa" de toti instaritii noului regim. A venit apoi marea scindare, cand din Stipo s-au desprins Portelanul si Debelly, care s-a dovedit a fi si cea mai de succes dintre acestea. Stipo a fost preluata apoi de afaceristul Gabriel Chiriac, insa declinul societatii este total si nici acesta nu a putut face nimic. Concurenta acerba la nivel national a facut ca decaderea unitatii sa fie deplina, avand in vedere faptul ca aceasta a fost slabita de hotiile la care a fost supusa. Siretul si Zatrus Cele doua fabrici de zahar au avut aceeasi soarta: au fost falimentate si vandute apoi la fier vechi. Prima a murit fabrica din Trusesti, iar Siretul abia in acest mileniu. Influentele politice si slabul management au fost cauzele care au dus la distrugerea celor doua firme. La nivel national numarul fabricilor de zahar este foarte redus, ceea ce insemna ca cele doua unitati ale judetului aveau loc sa se dezvolte pe aceasta piata. De cativa ani, procesarea sfeclei de zahar recoltata de agricultorii botosaneni este facuta de fabrici din Neamt sau Pascani. Arca Fabrica de cauciuc a devenit un morman de fier si betoane. Prabusirea marilor constructori de camioane, dar si a altor ramuri ale industriei fata de care societatea era dependenta, a dus la declinul unitatii. Declinul firmei Arca este cauzat, in mare parte, de disparitia pietei de desfacere, dar si, intr-o oarecare masura, de slabul management. Societatea si-a schimbat profilul de activitate, de la producerea de articole din cauciuc a trecut la comert. Speranta de redresare a fabricii sta in construirea unui supermarket. Pana atunci, activele firmei se afla sub sechestrul Finantelor, fata de care datoreaza circa 80 miliarde lei vechi. In momentul de fata, fabrica functioneaza la mai putin de 10% din capacitate. Alcor „Izolatorii" se numara printre marii datornici la bugetul de stat. Acest caz este asemanator cu cel de la Arca. Firma se afla in reorganizare judiciara, dar aceasta nu a dat roade. Societatea are datorii de zeci de miliarde de lei vechi la bugetul general al statului, fiind in top la acest capitol. Firma a fost preluata de un om de afaceri din Bihor, care a fost implicat intr-un caz de evaziune fiscala impreuna cu cativa afaceristi arabi. Finantele au primit informatia ca societatea vrea sa se reprofileze oarecum. „Am discutat cu reprezentantii Alcor si mi s-a spus ca vor sa produca materiale moderne care sa le asigure o noua piata. Ei trebuie, in primul rand, sa-si plateasca datoriile la stat, la fel ca si cei de la Arca, pentru a putea construi ceva bun", a declarat seful Finantelor