A asistat la spectacolul de la Botoşani al Cenaclului Flacăra precum şi la specolele de pe litoral. Paul Onişa, spune că de fiecare dată erau mii de oameni care veneau la aceste spactacole care începeau seara şi se terminau a doua zi dimineaţa. „Niciun alt poet nu scria poezia cu atâta nerv şi cu atât de multe substraturi. El crea o senzaţie de libertate. Spectacolul nu ţinea niciodată o oră şi jumătate cum e acum. Ţinea câte şase, şapte, opt ore. Îmi aduc aminte de spectacolul de la Botoşani unde sala era arhiplină. Nu mai exista loc pe scaune, nu mai exista loc pe culoar iar mulţi stăteau la intrarea artiştilor să-l vadă măcar din spate. La Costineşti am fost la un spectacol care a început la 20.00 şi s-a terminat dimineaţa. Era colosal”, a spus Paul Onişa care a adăugat: „După toate aceste spectacole el trebuia să scrie o poezie, o odă pentru regim, închinată soţilor Ceauşescu. Dacă nu crea satisfacţie şi regimului, era desfiinţat. Cenaclul Flacăra era un alt gen de spectacol prin care Adrian Păunescu le dădea încredere tinerilor că nu trăiesc degeaba în România comunistă. Prima dată s-a spus generaţia adidaşilor. Tinerii din acele vremuri îşi cumpărau pantofi sport chinezeşti şi cu un pix scriau pe ei Adidas şi erau foarte mândri. Apoi a fost generaţia blugilor”.
„Omul acesta nu a murit din cauza problemelor medicale ci a murit de inimă amară. Acum două-trei săptămâni spunea că pentru el nu mai există noţiunea de a trăi în spaţiul acesta. Batjocora şi umilinţa l-au atins până în cele mai adânci resorturi”, a spus Paul Onişa.
 |
 |
