Creştinii ortodocşi sărbătoresc, duminică, cu o săptămină inainte de Paşte, Floriile, ziua in care Iisus Hristos a intrat in Ierusalim, fiind aclamat de discipolii lui şi locuitorii oraşului.
In duminica a şasea din Sfintul şi Marele Post, cunoscută in popor şi sub numele de Duminica Floriilor, Biserica Ortodoxă prăznuieşte Intrarea triumfală a Domnului nostru Iisus Hristos in Ierusalim.
Floriile inseamnă primul praznic impărătesc, numit şi Duminica Stilparilor (popular Florii sau Flurii). Prăznuirea se face numai duminica, la fel ca Paştele. Numele derivă din latinescul Floralia, sărbătoare a vegetaţiei.
Duminica Floriilor este precedată de simbăta lui Lazăr. In această zi, Mintuitorul Isus Hrisos işi arată din nou minunile, inviindu-l pe Lazăr, la patru zile de la moarte. După această minune, mulţimile strinse la porţile cetăţii l-au intimpinat cu flori şi l-au aclamat pe Mintuitorul, la intrarea in Ierusalim.
Simbăta din ajunul sărbătorii este cunoscută, de asemenea, drept Moşii de Florii, cind se fac pomeniri pentru sufletul rudelor decedate.
Prescripţiile iudaice prevedeau ca fiecare evreu să meargă măcar o dată pe an la Templul din Ierusalim, pentru a aduce jertfe lui Dumnezeu. Venirea lui Iisus cu o săptămină inainte de patimile sale şi de invierea sa din morţi a fost un eveniment mult aşteptat, fiind profeţit cu mai bine de patru sute de ani inainte de sfintul proroc Zaharia, prin cuvintele "Bucură-te foarte fiica Sionului, veseleşte-te fiica Ierusalimului, căci iată Impăratul tău vine drept şi biruitor, smerit şi călare pe asin, pe minzul asinei".
Noul Testament relatează faptul că apostolii au intins hainele lor pe asin, pe ele şezind Mintuitorul in timpul acestei procesiuni. Acest gest a fost interpretat de Sfinţii Părinţi ca fiind mărturisirea faptului că invăţătura apostolilor va aduce la ascultare toate neamurile de pe pămint. Hainele Sfinţilor Apostoli simbolizează noua haină pe care o imbracă oamenii, haina Sfintului Botez.
După modelul mulţimii din cetatea Ierusalimului care l-a intimpinat pe Mintuitorul cu frunze de palmier, Biserica Ortodoxă a rinduit ca, după săvirşirea Sfintei Liturghii, prin rugăciune şi stropirea cu agheasmă, să se sfinţească ramurile de salcie aduse de credincioşi. Slujitorii Bisericii citesc rugăciuni de sfinţire a salciei, ţinind in miini aceste ramuri inmugurite, cu luminări aprinse, ca simbol al biruinţei vieţii asupra morţii, fiind cunoscut faptul că salcia are o putere mare de regenerare.
De Florii, atenţia comunităţii tradiţionale era indreptată, pe lingă sărbătoarea religioasă, către renaşterea vegetaţiei. De fapt, denumirea populară a sărbătorii vine de la zeiţa romană a florilor, Flora, peste care creştinii au suprapus sărbătoarea Intrării Domnului in Ierusalim. Astfel, pe lingă sărbătoarea creştină a Intrării Mintuitorului in Ierusalim, au apărut şi nenumărate obiceiuri şi tradiţii, atit in mediul rural, cit şi in cel urban, cele mai multe de sorginte păgină.
De exemplu, de Florii se obişnuieşte să se facă "de ursită", astfel că fetele aflau, prin diverse procedee, dacă se vor căsători sau nu in acel an. Tot de Florii, mărţişorul purtat pină in această zi se pune pe ramurile unui pom inflorit sau pe un măceş, iar zestrea se scoate din casă pentru aerisire.
Inaintea sărbătorii, fetele nemăritate din Banat şi Transilvania obişnuiesc să pună o oglindă şi o cămaşă curată sub un păr altoit. După răsăritul soarelui, aceste obiecte sunt folosite in farmece pentru noroc in dragoste şi sănătate.
De asemenea, la miezul nopţii se fierbe busuioc in apă, iar dimineaţa fetele se spală pe cap cu această fiertură, ca să le crească părul frumos şi strălucitor. Ce rămine se toarna la rădăcina unui păr, in speranţa că băieţii se vor uita după ele, ca după un copac inflorit.
In acelasi timp, dacă cineva indrăzneşte să se spele pe cap chiar in ziua de Florii, fără apă descintată şi sfinţită, riscă să albească.
La toate popoarele creştine pot fi intilnite diferite obiceiuri, unele chiar similare celor de la noi, majoritatea avind in prim-plan palmierul sau salcia. Aceste tradiţii nu au nimic in comun cu spiritul creştinesc al praznicului Intrării Mintuitorului in Ierusalim.
Creştinii prăznuiesc Intrarea Mintuitorului participind la Sfinta Liturghie, impodobind cu ramuri de salcie sfinţită icoanele, uşile şi ferestrele gospodăriilor lor şi păstrind rinduiala postului. Aceste ramuri sfinţite se păstrează peste an, fiind folosite cu credinţă la tămăduirea diferitelor boli.
De asemenea, fiind praznic impărătesc, Sfinta Biserică a rinduit ca in această zi să fie dezlegare la peşte, vin şi untdelemn. Pentru creştini, peştele (ihtios in greacă) este un simbol hristic, de mare insemnătate pentru comunităţile creştinilor din primele secole.
Intrarea Mintuitorului in Ierusalim prefigurează demnitatea impărătească a lui Iisus Hristos, care vine călare pe asin. Insuşi Dumnezeu ne dă exemplu de smerenie şi se descoperă ca Impărat al Păcii, al unei Impărăţii care nu aparţine lumii acesteia şi nu se conduce după legile ei.
Ierusalimul a fost pentru poporul iudeu centrul spiritual. Aflaţi sub robie romană, iudeii aşteptau cu nerăbdare venirea unui eliberator. De aceea, intrarea lui Iisus in Ierusalim a fost văzută ca o şansă de eliberare. Pentru creştinii-ortodocşi, Ierusalimul ceresc sau tronul lui Dumnezeu este Impărăţia Cerurilor deschisă spre a fi moştenită de cei care imbracă haina Sfintului Botez şi il primesc pe Hristos in inimile lor.
Semnificaţia creştină a acestei zile este una foarte puternică, reprezentări ale lui Hristos intrind in oraş călare pe un măgar intilnindu-se frecvent in pictură.
Arabii aprind candele, impodobite cu flori, pe care le pun printre frunze de palmier, iar grecii impletesc cruci din tulpini. La popoarele slave este obiceiul ca cei apropiaţi să işi dăruiască ramuri de salcie in această zi. Adaptările se datorează condiţiilor diferite in care trăiesc popoarele, dar esenţa vegetală este aceeaşi.
Floriile deschid săptamina cea mai importantă pentru pregătirile de Paşti, cunoscută sub numele de "Săptămina mare".
Tradiţia mai spune că aşa cum va fi vremea de Florii, aşa va fi şi in prima zi de Paşti.
A�
