Hramul Bisericii din Tulbureni: Crestin ortodocsii il praznuiesc duminica pe Sfintul Mare Mucenic Mina

Biserica Ortodoxa Romana il sarbatoreste, in fiecare an, pe 11 noiembrie, pe Sfintul Mare Mucenic Mina. Se spune că toţi cei care au credinţă şi se roagă la Sfintul Mina au şanse să capete măcar o parte din ce au pierdut.

Se ştie că Sfintul Mina s-a născut in Egipt, dar nu se poate preciza cu exactitate data naşterii. Unii au propus anul 285. Cu siguranţă s-a născut in a doua jumătate a secolului al III-lea. Şi locul naşterii este cunoscut, Niceous (Nakiyos), in apropiere de Memphis, străvechea capitală a faraonilor. Părinţii Sfintului Mina erau creştini de origine nobilă, dar nu aveau copii. Tatăl, Eudoxius, era guvernator. Mama sa se numea Eufimia. Sinaxarul Bisericii Copte spune că tatăl său era foarte iubit, ceea ce a atras invidia fratelui său. Acesta a obţinut din partea impăratului mutarea lui Eudoxius in provincia Afrakya (probabil Africa). Aici, mama sa Eufimia a continuat să se roage lui Dumnezeu să le dăruiască un copil. In timp ce participa la sărbătoarea Maicii Domnului (probabil Adormirea), rugindu-se in faţa unei icoane a Fecioarei Maria, a auzit o voce spunind "Amin", "Aşa să fie!". Citeva luni mai tirziu, Eufimia a născut un băiat, pe care l-au botezat "Mina", in amintirea cuvintului auzit inaintea icoanei.

Mina a rămas orfan de ambii părinţi la o virstă fragedă. Tatăl a murit cind avea 11 ani, iar mama cind a implinit 14 ani. A intrat in armata imperială, in timpul tribunului Firmilian. Datorită originii nobile şi reputaţiei tatălui său, lui Mina i s-a incredinţat un rang inalt. In armată s-a distins prin eroismul său. Mina insă nu a abandonat credinţa sa, comportindu-se ca un adevărat creştin. Cind Diocleţian a emis primul edict de persecutare a creştinilor, la 23 februarie 303, Mina a părăsit armata, aflată atunci in Turcia. Nu putea lua parte la masacrarea celor de o credinţă cu el.

S-a retras in deşert, dedicindu-se vieţii sihăstreşti. Nu se ştie cit timp a stat in singurătate. Tradiţia spune că a inaintat atit de mult in viaţa ascetică, incit a fost inzestrat de Dumnezeu cu darul facerii de minuni. Mina a avut şi o revelaţie dumnezeiască: a văzut ingeri aşezind cununi strălucitoare pe capul mucenicilor. Dorindu-şi o astfel de cunună, a auzit o voce din cer care l-a binecuvintat, căci avea să primească nu una, ci trei cununi: una pentru castitatea vieţii sale, una pentru ascetismul său şi una pentru moartea martirică pe care avea să o primească.

Mina a părăsit deşertul şi a venit in cel mai apropiat oraş, Cotyaeum. Era ajunul unei mari sărbători. El a mărturisit fără ezitare că este creştin in faţa mulţimii adunate in circ pentru a celebra sărbătoarea păgină. A fost luat de soldaţi şi dus inaintea prefectului Pyrrhus. Trebuia să aleagă intre martiriu şi apostazie (lepădarea de credinţă). Mina a indurat neclintit toate torturile şi in cele din urmă i s-a tăiat capul. Nu se cunoaşte cu exactitate anul martiriului său. Unii cercetători inclină spre anul 303/304, alţii spre 309. Exemplul curajos oferit de Mina a dat curaj creştinilor, dar şi multor păgini, care s-au convertit şi au suferit la rindul lor aceeaşi moarte ca el