Isus, după Inviere, s-a arătat apostolilor timp de 40 de zile, după care s-a inălţat la cer in prezenţa lor. Semnificaţia Inălţării nu este legată atit de fenomenul in sine, cit ca expresie a preamăririi cereşti a lui Christos care, ridicat prin Inviere la dreapta lui Dumnezeu, domneşte ca Rege. Invingind moartea, Christos a inceput un nou mod de viaţă alături de Dumnezeu, pe care l-a pregătit şi aleşilor săi. La izbinda lui ia partea intreaga natură umană. Spiritualitatea Inălţării se intemeiază pe speranţă. Creştinii privesc la casa cerească ce-i aşteaptă, trăind incă pe pămint in realitatea lumii noi in care domneşte Christos. Incepind din secolul al IV-lea, sărbătoarea se celebrează, atit in Răsărit, cit şi in Apus, la 40 de zile după Paşti (intr-o zi de joi). Inainte de fixarea acestei zile, evenimentul era comemorat la Rusalii. In unele ţări din Europa occidentală, dacă Inălţarea nu este sărbătoare legală, celebrarea liturgică se transferă in duminica imediat următoare
